Cursuri de petrecere

În fața intrării în campus, coada ce dă spre poarta principală din fier se întinde cît trei cafenele, o librărie și-un butic cu specific indian, plin cu lucruri din pînză lucrate manual. Tineri, adolescenți care par să n-aibă altă treabă cu universitatea încă, bătrîni și părinți pe umerii cărora și-au proprit copiii așteaptă să treacă de securitate. În curte, chioșcurile cu bere sînt singurele de găsit, lîngă o tarabă care vinde kebab și cartofi prăjiți, pe care-o doamnă voinică îi învîrte în friteuză căutîndu-și echilibrul, asemeni unei balerine, cu o paletă mare din metal. Berea e șase zloți și-i oferită anul acesta de cel mai mare sponsor al festivalului. JUWenalia e o sărbătoare pe care toată lumea o așteaptă – n-ai să vezi în altă perioadă din an străzile invadate de-atîția tineri și mai toți spun glumind că n-ar fi chiar o întîmplare și că asta e singura dată cînd chiar pot să bea fără restricții în campus și pe aleile principale din centrul orașului.

Festivalul, de fapt, e-o serie de concerte și activități care au scopul să scoată studenții din case, apartamente și cămine. Pe lîngă seriile de concerte, care deja au devenit principala atracție, studenții organizează și tot felul de jocuri sportive sau reprezentanții artistice. Deși un singur festival, cu o singură listă de organizatori, el trece în toată luna mai de la o universitate la alta și-i respectă specificul – dacă Politehnica organizează doar serii mari de concerte ocupînd unul dintre cele mai mari stadioane din oraș, Universitatea de Educație Fizică și Spor propune serii întregi de jocuri, iar Universitatea de Muzică, „Fryderyk Chopin”, are întinse pe cîteva zile ore întregi de concerte clasice, cu intrare liberă și musical-uri pregătite de studenți. E imposibil ca în toată luna mai să nu găsești ceva care să-ți placă, în tot șirul de evenimente.

Curtea campusului arată ca un Woodstock puțin mai prăpădit. Atmosfera de festival se simte peste tot și de cîteva zile orașul pare să-și fi pierdut capul într-un haos deloc străin – autobuzele își schimbă direcțiile, universitățile nu mai au program, oamenii invadează străzile și muzica se-aude de la fiecare colț de stradă. Pe ecranul uriaș care e-n capătul aleii sînt proiectate filmulețe cu studenții organizatori, care vorbesc despre ce-au pregătit și, cînd pauzele se termină, melodiile poloneze pe care băieții de pe scenă le-au scos din playlist transformă universitatea într-o sală uriașă de concert, în care artistul nu mai e acum unul singur – ci fiecare student sau prof care-a ieșit să bea o bere; de data aceasta, la un altfel de curs.