Ce rămîne după OTV

Mi-e frică de cum va arăta lu­mea: Consiliul Național al Au­dio­vi­zu­a­lu­­lui a anunțat, săptămîna aceasta, că în­jumătățește perioada de acordare a li­cenței OTV, din cauza propagandei po­litice pe care postul o face de cî­te­va luni încoace pentru Partidul Po­po­ru­lui. Ceea ce înseamnă că „aventura” lui Dan Diaconescu printre audiențe fă­­cute cu benzi galbene stridente (pre­luate, de altfel, și de televizuni cu pre­tenții), pe care cuvîntul „Sen­za­ți­o­nal” a tronat ani de zile, s-ar putea sfîrși. E­lodia, Magda Ciumac, Sexy Bră­i­leanca, Nikita, balaurieni, șer­pi­lieni, to­ți și toate sînt puse în pericol de de­ci­zia CNA.

Sub pretextul unui „spațiu liber de exprimare”, televiziunea lui Dia­co­nes­cu a strîns, de-a lungul anilor, la un loc politicieni – în campania elec­to­ra­lă din 2009, chiar președintele Tra­ian Băsescu a acceptat o invitație la pos­tul lui Diaconescu, a vorbit vrute și ne­vrute acolo, a extras chiar și un cîș­tigător al unui concurs -, noi îm­bo­gă­ți­ți puși pe tabloidizare, interlo­pi și per­sonaje „născute” practic acolo, în stu­­diou, sub ochii telespectatori­lor.

Cu unele dintre ele, „jocul” pe mi­­cul ecran al lui Diaconescu a atins co­te ce par să țină de suprarealism. Dar care au produs audiență.

Dar, în ultimii ani, de OTV nu s-ar fi vorbit atît de mult, dacă Dia­co­nes­cu nu ar fi impus, noapte după noapte, poa­te cel mai celebru caz de crimă ne­elu­cidată a ultimilor 20 de ani. Dia­co­nes­cu a făcut din „cazul Elodia” ob­li­gație pentru celelalte canale TV, du­pă ce a susținut un serial de peste 200 de episoade, unde a dezbătut te­o­rii stu­­pefiante și a „anchetat” dispa­ri­ți­a a­vocatei din Brașov. Totul în sti­lul ca­rac­teristic, printre manele, „in­ves­tigatori” obscuri și ghicitoare.

În timpul „serialului Elodia” s-a tre­­cut cu nonșalanță de la dansul pe ma­­să al Magdei Ciumac, la „intervi­­uri”cu în­săși dispăruta. Sub o ban­dă cu titlul „Această femeie susține că poa­te vor­bi în direct cu Elodia”, o „ghicitoa­re”, cu ochii închiși, lumi­na­­tă misterios, a dat, într-unul din e­pi­soade, detalii des­pre ce mai făcea a­vocata dispărută. Dea­supra, pe o al­tă bandă, telespectatorii erau anunțați că asta nu e tot: urma „Primul interviu cu Nicolae și Elena Ce­aușescu după 20 de ani de la dispa­riția lor”. Dedesubt, oamenii erau in­vi­tați să transmită „întrebările dumne­avoastră pentru Ni­colae, Elena Ce­au­șescu și Elodia”.

O altă invitată din aceeași emisiu­ne. „Clarvăzătoarea Ildiko”, devenită bran­d OTV ulterior, întindea mîna și „ci­tea” de pe cartoane cuvinte, nu­me, orice i se ce­rea, cu capul bine înfofo­lit în niște pro­­soape.

Dar să nu uităm de un alt „punct de vîrf”al televiziunii lui Dia­co­nes­cu, de data asta de la postul-soră, DD­TV: emisiunile realizate de Lorin For­tu­na. În timpul lor, românii au putut a­fla, lu­cruri extrem de folositoare, in­for­ma­­ții utile pentru viața de zi cu zi. De exe­m­plu, cîți dintre voi știați că „ma­xi­mum 20% din populația lumii a­par­ține ci­vi­lizației autohtone, go­ri­lie­ne, cam 5-10% civilizației șer­pi­li­e­ne, vultu­ri­e­ne și peștiliene”? Restul apar­ține, e­vi­dent, „civilizației balauriene”. A­di­că, „oamenii respectivi au a­nimatori co­respunzători acolo și sunt inadapta­bi­li la civilizația noastră”. Trebuie a­dă­u­gat că, rostind toa­te acestea, Lorin Fortuna nu glumea. Așa că ar fi trist să bănuim că ar fi încărcat de atîta metaforă.

Andrei UDIȘTEANU