Cămila cu pașaport

De trei ani are grijă de animalele de la „Circul Europa” și e singurul ro­mân din staff. S-a angajat pentru bani, însă acum ține prea mult la prietenii săi necuvîntători și spune că n-ar mai pleca, circul a devenit pentru el un mod de viață. „Simt că fac parte din familie. Sîntem 21 de oameni în a­ceastă industrie, majoritatea unguri iar șeful nostru e Fernando. Familia lui se ocupă cu circul de 200 de ani, la început strămoșii săi au plecat în lu­me cu căruța și cu un urs. Azi au zeci de animale și acrobați dar să știți că nu este o afacere din asta. Biletul cos­tă 20 de lei, lumea nu prea vine, iar ca să plătești benzina la 10 mașini mari și mîncarea la animale, costă”, spu­ne îngrijitorul de animale, păcălindu-l pe Bacău cu un morcov.

Bacău e o cămilă care s-a născut pe meleagurile ce îi poartă nu­me­le. Are un an și mănîncă sănătos. Nu stă o clipă fără mama lui și știe să dea pup. Eugen l-a învățat. Revine la po­veste și mărturisește că familia de cir­cari nu are proprietăți, nu are un do­mi­ciliu, casa ei sînt cabinele pe pa­tru roți și drumurile Europei. Ei nu știu să facă altceva. Pe ușa cortului cu ste­gulețe în vîrf, intră să-i dea și lui Zorro un braț de fîn. Poneiul este cel mai ma­re ștrengar din istoria „Circului Europa”, de doi ani de zile se chi­nu­ie toți dresorii să-l dea la brazdă, însă nu au cu cine. Zorro este în­că­pă­țî­nat și zvîrle, mușcă apoi fuge. Circarii însă nu-l vînd, lui Zorro îi place să fie călărit de copii după spectacole.

Îl țin pentru drăgălășenie, nu pen­tru muncă. Lamele și cei doi frați po­nei cu nume ungurești, Gulaș și Mo­goș, sînt vedetele fiecărui spectacol, fac plecăciuni, sar prin foc, aleargă militărește și știu să danseze cazacioc. Multă lume nu știe, dar toate animalele de la circ sînt trecute pe pa­șaport, cu nume, sex, vîrstă și cu­loa­rea părului. Imediat ce intră într-o țară trebuie să oprească în prima localitate pentru analizele medicale. „Sînt medici veterinari din România care nu au făcut în viața lor injecție la o cămilă. La ultimele analize a trebuit să-l tundem pe Bacău sub gît, că nu intra acul din cauza părului des”, povestește îngrijitorul Eugen. Ru­de­le i-au rămas în Botoșani, orașul natal, și are un fiu, plecat și el în stră­ină­ta­te. Vorbesc mult la telefon. Acasă ajun­ge doar cînd vine circul în oraș, ultima da­tă a fost acum un an și două luni. De­și se află într-un alt turneu prin ța­ră, din Suceava pleacă direct în Ucr­a­ina.

Privit din spatele scenei, circul nu își pierde farmecul. Rămîne acea lu­me fascinantă unde nebunii pot merge pe ață, iar cămilele pot îngenunchea pentru rugăciune.

Paula SCÎNTEIANU