Șah la primul pion

Încep luptele nervilor în universitățile ie­­­șe­ne. De luna aceasta, aspiranții la poziția de director de departament, decan și rector, dar și de membru în Consiliul Facultății sau Senat trebuie să își facă publică intenția de candidatură. Pri­mii chemați la apel, ca în­tr-o confruntare de război, așteaptă să ridice armele și să le e­ta­le­ze în fața adversarilor săi: articole mai mul­te publicate, activități în care s-au implicat mai cu foc de-a lungul a­ni­lor în ser­viciul U­ni­versității, dosare de colabora­re cu Se­cu­ri­ta­tea care de care mai lim­pezi. Alții vor pune la bătaie, spre intimi­dare, por­trete de fa­milie șlefuie, disponibili­ta­tea de-a răs­­pun­de la orice oră din week-end jur­na­liș­tilor, pre­o­­cuparea pentru do­le­an­țe­le stu­den­ți­lor și al­te­le.

Din albiile subterane ale speculațiilor au ie­­șit, oficial, primele nume care își vor dis­pu­ta locul în fruntea structurilor de conducere. Foș­tii rectori țin să-și mai păstreze încă un mandat poziția, în vreme ce figuri noi au ieșit la rampă: prof. univ. dr. Ștefan Geor­ges­cu la Universitatea de Medicină și Far­ma­cie „Gr. T. Popa”, prof. univ. dr. A­le­xan­dru Săl­ceanu și prof. univ. dr. Cornel Mun­­teanu la Universitatea Tehnică „Gh. A­sachi”. Ce­le­lal­te universități nu și-au fă­cut în­că public ca­len­darul ale­ge­ri­lor și doar zvo­­nuri circulă mo­mentan asupra celor care ar vrea să-și dis­pu­te locul de la că­pătîiul u­nei instituții de în­vă­țămînt superior.

Deși propaganda de-abia de-acum în­ce­pe să se devoaleze pentru publicul larg, sfoa­­ra ca­re să-l aducă pe candidatul ce va fi nu­mit în premieră în acest an prin vot universal (con­­form Legii Educației Naționale) a în­ce­put să culeagă noduri de multă vreme. În­să acest lucru s-a întîmplat în taină, prin catedre și în cadrul unor întruniri închise. Dar ca-n orice politică, susținătorii încep să se așeze prin ta­be­re în funcție de pro­mi­siu­ni­­le electorale fă­cu­te în particular. Noi, în calitate de public larg, le așteptăm pentru a fi des­pachetate, la vedere, în preajma Cră­ciu­nului. Încă nu se știe ce reforme vor să a­ducă pretendenții, ci doar că ei cred că au ce le trebuie pentru a fi în fruntea universității lor.

Ceea ce putem însă prevedea este că no­ul tip de vot ar putea aduce surprize: recto­rul neamaifiind ales în Se­nat, ci de toți mem­­brii universității, in­di­­fe­rent de gradul di­dactic și poziția lor, ne putem aștepta la răs­turnări de situație și la strategii diferite de cîș­tigare a electoratului. Ce rol va juca re­pre­­zentativitatea studenților în această ches­ti­une iarăși va fi interesant de văzut: cum vor fi reprezentanții cuceriți și cîștigați în con­textul în care, pînă acum s-au cam plîns de lipsă de atenție și nebăgare în sea­mă din par­tea celor care fac legea în e­du­ca­ție și po­li­tica în universități.

Este un bun prilej pentru opinia publică din mediul academic să fie atentă la orice se va întîmpla de-acum încolo în instituțiile de învățămînt superior, pen­tru a-și putea ex­pri­ma o poziție pertinentă în momentul a­le­ge­rii. Anticipăm dispute, con­fruntări online și offline, dezvăluiri care mai de care, Wi­ki­leaks mai mult sau mai pu­țin academice și mingi aruncate la fi­leu pentru cei gata să sară în atac. Noi trebu­ie doar să nu scăpăm esențialul.

Laura PĂULEȚ