Moldova, departe

Este prima oară din 2000 încoace cînd moldovenii îşi aleg preşedintele prin vot direct. Şi, în pur stil moldovenesc, nici alegerile astea n-au fost lipsite de controverse. Cu cîteva zile înainte de vot, Marian Lupu, preşedintele Partidului Democrat, a anunţat că părăseşte cursa electorală, îndemnîndu-şi electoratul să voteze candidatul pro-European cu cele mai mari şanse de cîştig în faţa lui Igor Dodon în turul al doilea. Adică Maia Sandu, fost Ministru al Educaţiei, care a urcat spectaculos în sondaje tocmai prin faptul că este vehementă în mesajul său anti-oligarhie, inclusiv cea de dreapta. Pentru că, în ce priveşte corupţia în Moldova, nu e mare diferenţă între dreapta şi stînga atunci cînd vorbim de partidele mari. Unii vor în Uniunea Europeana (sau cel puţin cu asta îşi amăgesc electoratul), ceilalţi în Uniunea Vamală, cu Rusia, Kazahstan şi Belatus. Dar toţi fură.

Aşa că atunci cînd Lupu, omul lui Vladimir Plahotniuc, cel mai controversat personaj din Republica Moldova şi cel care trage sforile in Partidul Democrat, le-a spus oamenilor să voteze Maia Sandu, mulţi au văzut-o ca pe o tentativă de a o compromite în ochii electoratului mai naiv. „S-a dat şi ea cu corupţii.” Maia a refuzat hotărît sprijinul. Rămîne să vedem pe termen lung din punct de vedere tactic cît de bunā a fost decizia, dar trebuie apreciată pentru stoicismul si perseverenţa de care dă dovadă. Şi trebuie apreciaţi şi moldovenii care au dovedit că – spre deosebire de fraţii lor de peste Prut, care votează într-o veselie cu PNL, partid care a demonstrat iar şi iar că doar mimează opoziţia şi de fapt e mînă în mînă cu PSD-ul – chiar s-au săturat de „cei vechi”, aceleaşi figuri acre care doar promit şi rînjesc din bannere. O demonstreaza recentele sondaje, care arată în ce timp scurt şi cu cît de mult a depăşit Sandu personaje ca Iurie Leancă şi Marian Lupu.

Însă, la fel ca în România, electoratul de stînga este disciplinat şi obedient, în timp ce dreapta e divizată, nehotărîtă, mofturoasă. Dodon pleacă cu un 40% lejer, din start, în timp ce Maia luptă pentru fiecare vot. Ori se întîmplă un Klaus Iohannis 2014, ori ne vom uita peste Prut la o Moldovă tot mai Roşie, tot mai apropiata de Putin.

Ca la toate alegerile din ultimii ani, electoratul moldovenesc e împărţit aproape la jumătate, unii vor cu ruşii, ceilalţi cu Europa. Şi ambele tabere strigă că s-au săturat de corupţi şi de oligarhie. Din păcate, idealul european a fost compromis pentru mulţi din cauza jocurilor politice de doi lei la nivelul partidelor de dreapta. Deşi au fost la conducere şi au avut în repetate rînduri ocazia să formeze o coaliţie pro-Occident, personaje ca Lupu, Ghimpu şi Filat au sabotat pe termen lung încrederea populaţiei în viabilitatea unui drum european. În consecinţă, balanţa la alegerile de acum înclină în favoarea socialiştilor; incapabile şi neinteresate să se reformeze, slabele partide aşa-zis pro-europene moldoveneşti îi servesc lui Dodon fotoliul de preşedinte.