Marea dezbinare

Editorial Niciun comentariu la Marea dezbinare 43
Marea dezbinare

De fiecare dată cînd ajung acasă, tatonez o dezbatere pe-un teren minat. Ce-au mai văzut la televizor și cu ce-au mai rămas ai mei din evenimentele ultimei luni? Cînd eram mai necopt, mă aprindeam repede cînd vedeam ce bine prinde propaganda tip Antena 3. Am început să-mi dau seama că am căpătat o violență în limbaj încercînd să-mi susțin cauza de rivalizam cu cei care perorau enormitățile pe care voiam să le demontez. Clipa în care am fost pe punctul să-mi pun părinții și bunicii în troaca aia comună din democrația Facebookului a fost cea în care am simțit cea mai mare rușine din viața mea. Era în 2012, cu dezbaterea privind suspendarea sau nu a lui Băsescu. Dincolo de rușinea care-mi ardea măruntaiele, a fost și primul moment în care am văzut și am conștientizat că toate campaniile majore din 2000 încoace au avut fie un mesaj de dezbinare, de vot negativ, fie unul de întărîtare. Nu votezi dreapta? Ești spălat pe creier. Votez cu liberalii? Ești un idiot. Mergi la vot? N-ai ce face. Stai acasă? Mai bine emigrezi.

Ironia este că apogeul acestei uri și rupturi în societate, cînd unii acuză că străinii ne dezbină țara și alta că bătrînii fără educație ne-o îngroapă, vine într-un moment de maximă importanță pentru noi. Anul acesta, Iașul a sărbătorit o sută de ani de la momentul crucial în care, cantonată în capitala Moldovei, suflarea liberă a României a reușit să pună cărămizile Marii Uniri. Unire al cărei centenar îl vom sărbători chiar anul viitor, cu un Parlament ales de 40% din populație, cu familii dezbinate de ură și cu o ruptură imensă între generații. Întrebați-vă, astăzi, cînd vă treziți, la rece, ce înseamnă pentru voi momentul acesta al centenarului. Ce înseamnă pentru bunicii voștri. Ascultați-i calm și învățați de la ei. Înțelepciunea nu e dată, nici măcar în secolul nostru, de cine știe să mînuiască un touchscreen. Are unghere mai adînci în care se coace. Ascultați și nu îndrăzniți niciun minut să judecați. Chiar și după aceste alegeri care au rupt țara într-o luptă între tineri și bătrîni, mocirlă și pășune, Soroș și dacii liberi.

De Crăciun am să merg acasă să mănînc niște poale-n brîu făcute de bunica, o să depănăm amintiri cu ce s-a mai întîmplat pe la Iași și am să îi spun bunicului cît de bine a fost la munte. Nu e vina lor că a ieșit sau nu PSD-ul. E vina noastră că, tineri fiind, n-am făcut nimic să urnim bolovanul și să schimbăm țara în direcția în care credem că trebuie schimbată. E vina noastră că există mizeriile manipulatoare de la TV-uri și că se formează ura asta între tineri și bătrîni. Mi-au făcut atît de mult bine bunicii mei în viață încît nu-mi ajunge tot ziarul ăsta să-l povestesc. Nu de votul lor aveam nevoie la alegeri, ci de al nostru. Și mă tem mai tare de cei care spun altceva decît de Soroș sau Dragnea.

Autor:

Cătălin Hopulele

Director la Opinia studențească, reporter Ziarul de Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top