Manifest

La etajul al II-lea de la Casa de Cultură a Studenților, unde „Opinia studențească” a avut dintotdeauna sediul, începem fiecare an universitar cu o rutină încetățenită de aproape 43 de ani. Indiferent de mizeriile care se întîmplă în presă, Opinia a existat mereu într-un balon, neatinsă de șantajul, penibilul, atacurile gratuite și haosul din presa națională și locală. Însă anul acesta ne-am uitat mai îndeaproape în jurul nostru. Am văzut cum s-a încercat ducerea în derizoriu a uneia dintre cele mai de succes investigații jurnalistice din România, scandalul dezinfectanților diluați, pe motiv că a fost realizată de către jurnaliștii coordonați de Cătălin Tolontan, ce au specializarea de bază sportul. Am văzut medici, profesori universitari, care-și începeau orice analiză cu „dom’le, dar au terminat de numărat mingile la fotbal și s-au apucat de medicină?”, înainte de a admite gravele disfuncționalități ale sistemului de sănătate. Am simțit ruptura creată în încercarea de a explica importanța Cumințeniei pămîntului și importanța subscripției naționale. Trei sferturi dintre oamenii presei românești nu puteau explica de ce o „bucată hîdă de piatră” merită 11 milioane de euro, iar sfertul care se străduia nu reușea să traducă apelul aproape disperat al criticilor de artă, dezarmați în fața valului de ură strîns împotriva sculpturii lui Brâncuși.

De aceea, „Opinia studențească” își deschide începînd din acest an ușa de la redacție către colaboratori din întreg mediul academic ieșean. Cum a fost, de altfel, încă de la începuturi, cînd un grup rebel de economiști, teologi, ingineri și literați au simțit nevoia creării unei reviste neatîrnate politic sau ideologic. Opinia nu s-a schimbat mult pînă astăzi, dar și-a pierdut din diversitate. Fiind alcătuită mereu din studenți de la Catedra de Jurnalism a Universității „Cuza”, orizontul de viziune s-a restrîns uneori atît de puternic încît a devenit lupă. De aceea, Opinia caută să-și găsească un binoclu.

Nu vom reuși să pregătim în redacție reporterii specializați pe economie, educație, politică internă sau externă, medicină, știință sau artă, de care presa are nevoie, mai ales cînd tendința din media este cea a omului orchestră – un reporter care să scrie cronici fine din lumea artistică, investigații puternice legate de finanțarea sănătății, analize și previziuni economice relevante și, din cînd în cînd, cîte o cronică sportivă. Eventual pe bani cît mai puțini. Însă am vrea ca, începînd de anul acesta, cei cu pregătire specializată în orice domeniu, care sînt pasionați de scris, curajoși și dispuși să îndrăznească să treacă prin malaxorul vieții de redacție, să considere Opinia ca fiind o opțiune. O opțiune pentru ca ei să vină și să învețe rigorile din presă, separația aproape inexistentă astăzi între opinie și informație, între partizanat și neutralitate. Dar și noi să învățăm de la ei, poate chiar mai mult decît am crede.

Lupta pentru ca jurnalismul să redevină una dintre cele mai frumoase meserii se face încet. În insule din toată țara sînt oameni care fac păși mici, dar hotărîți, în direcția asta. Luni, 3 octombrie, la prima ședință de sumar, „Opinia” l-a făcut pe primul.