Dascalii cu mot in frunte

Pe tot timpul grevei, m-am gindit la doamna Compera, profesoara mea de romana din generala. Modesta, cu sacouri din lina iarna si din piersica vara, tifnoasa atit cit ii trebuie unui profesor ca sa-si arate nemultumirea fata de nestiinta noastra si mamoasa atit cit trebuie sa ne ingramadim de 8 martie sa-i dam ghiocei. Ei bine, doamna Compera n-ar fi iesit in strada, imbracata in haine galbene, sa tipe ca vreau procente binefacatoare pachetului salarial. Poate din modestie sau poate pentru ca a inteles, cu anii, ca meseria ei nu se masoara in luat cu sila recunoasterea unor politicieni care nu inteleg. Poate si pentru ca a obosit sa ceara.

A fi profesor, invatator, educator a devenit sinonim, o data pe an, cu iesitul in strada, multi ar crede ca dintr-o placere meschina. Altii au incruntat privirea si au spus ca vor si ei mariri, sa le dea tuturor, ca nimeni sa nu fie “mai cu mot”. Eu tot nu-i vedeam pe profesori in strada, poate pe parintii care au copii numai buni de scolit cu dascali de calitate, oameni cu care sa nu-ti fie frica sa-ti lasi copiii la orele de dirigintie, care nu apar pe YouTube si nu sint sanctionati de elevi cu gauri in cauciucul de la masina.

Daca n-am fi fost unul mai egoist decit altul, nu am fi gindit doar in termeni de “au vacanta trei luni pe an”, “stau la scoala doar cinci ore pe zi”. Daca toate astea s-ar fi transformat in “dau examene an de an pentru perfectionare”, “lucreaza cu oameni”. Nu toti profesorii au iesit in strada, nu toti s-au revoltat, dar cei mai multi au asteptat sa vada ca s-a obtinut un rezultat. Nu mai avea legatura cu incapatinarea premierului Tariceanu, poate indreptatita, pentru pragmatici. Era vorba ca de cind ne erau fratii mai mari la gradinita, profesorii tot au incercat sa atraga atentia asupra situatiei lor.

Televizorul a dat in vileag si salariile colosale ale profesorilor universitari, care au strins de pe la trei facultati mii de lei, dovada suficienta pentru a-i pedepsi pe restul milioanelor de dascali care traiesc din meditatii.

Dupa tipete puternice, certuri cu Guvernul, problema economica a salariilor profesorilor s-a rezolvat, au primit un blamat 50 la suta si multi ar crede ca asta le-a alimentat si un zimbet perfid, care spune: “v-am pacalit pe toti”. Victoria asta nu-i va tine mult, pentru ca e una care i-a umilit.

Revin, ca sa raspund: de ce meritau mai mult decit altii profesorii mariri salariale? Pentru ca in mintea fiecaruia a ramas o doamna Compera care, pentru ca nu s-a zgircit in a da din sufletul ei, ar fi meritat din plin 100%.

Andreea ARCHIP