Cum spargem pusculita Europei?

Doctoratele in sistemul Bologna, care trebuie finalizate in trei ani, au reprezentat de la inceput o provocare prea grea pentru studentii romani. De multe ori nici patru sau cinci ani nu erau de ajuns pentru a duce munca de cercetare la bun sfirsit.

Uniunea Europeana n-a ezitat sa propuna o solutie: Programul de Burse Doctorale. Acesta ofera beneficiarilor 1850 de lei lunar plus alte gratuitati pentru a finaliza ultima treapta din invatamintul universitar in timpul scurt oferit de sistemul Bologna. Bursa poate asigura confortul material necesar pentru ca studentii sa nu mai fie nevoiti sa-si caute un loc de munca in timpul desfasurarii doctoratului. Scopul acesteia este ca ei sa se dedice intru totul activitatii de cercetare in afara grijilor materiale sau a altor ocupatii.

Insa, pe principiul “Muieti-s posmagii”, sosirea banilor din Fondul Social European n-a fost de ajuns pentru rezolvarea problemei. Acum avem nevoie de cineva care sa ni-i gestioneze, pentru ca doua Ministere nu sint de ajuns si fondurile inca zac in Trezorerie, universitatile asteptind sa-i primeasca. Doctoranzii si-au respectat obligatiile contractuale: s-au prezentat cu unul sau doi garanti care sa plateasca in caz de nereusita proiectului, unii si-au parasit chiar locul de munca pentru a se dedica activitatii de cercetare. Deficientele in comunicare si organizare au facut ca universitatile sa nu primeasca la timp prefinantarea. Mai mult, acestea intimpina in continuare probleme in solicitarea rambursarii pentru banii cheltuiti in primele cinci luni de la implementarea programului. Institutiile de invatamint mai inventive au distribuit toti banii din prefinantare plus investitia proprie in bursele doctoranzilor, celelalte inca asteapta prima rambursare.

Practic, Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane s-a trezit cu un sac de bani pe care nu stie sa-i distribuie universitatilor. Un alt motiv care ma face sa cred ca Romania este inca departe de a indeplini conditiile elementare pentru a se fi integrat in Uniunea Europeana. In alte cuvinte, sintem acolo cu numele si-atit. Daca acum un an ne plingeam ca nu sint fonduri, cind le avem nu stim ce sa facem cu ele.

Culmea, de data aceasta banii nici macar n-au disparut, nu s-au transformat in vila sau elicopterul vreunui demnitar. Sint in Trezorerie, asteapta ca Ministerul Muncii sa-i distribuie universitatilor si sa fie cheltuiti de catre doctoranzi. In alte cuvinte, nici la furat nu ne mai pricepem.

P.S.: Remarc discrepanta majora dintre numele pompos al Autoritatii de Management pentru Programul Operational Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane si lipsa de eficienta, respectiv seriozitate cu care isi trateaza beneficiarii.

Ioan STOLERU