Copoul fara ambalaj

Ajutor, nenorocitii confisca cea mai cunoscuta zona a Iasului, o fura, fug cu ea in lume! Messengerul a luat foc saptamina trecuta. Cu totii au sarit cu massuri in care cereau o mina de ajutor: “Salvati Copoul!”. Totul urma sa fie impachetat, asa cum obisnuim de ceva timp, intr-o petitie pe care nu stiu citi cunosc ce drum are. In fine, problema s-a ridicat abia dupa ce o anumita firma a vrut sa inregistreze numele Copou la OSIM. Cu ce ne afecteaza pe noi acest lucru? Deocamdata cu nimic, nu s-a produs nici o furtuna in desert, iar studentii au coborit dealul prea iubit pina la Biblioteca Centrala, au urcat pina la universitate, s-au odihnit in parc la fel ca pina acum.

Un lucru trebuie sa recunoastem, cel mai  apreciat loc din Iasi este Copoul, cuib al studentiei, unde verile se indulcesc cu umbra si se parfumeaza fin cu aroma de tei. Tranzactiile imobiliare infloresc in aceasta zona ca dupa o ploaie manoasa, asa ca nu neindreptatim ideea afaceristului care vrea sa faca din Copou o marca. Ce ar putea insa vinde mai mult acest nume decit tot recunoastere? Trebuie sa lamurim din start ca nu este vorba de un produs care sa poarte acest nume, ci va fi numele unor servicii ale firmei cu pricina. Bucium si Iasi sint inregistrate de ceva timp si nimeni nu s-a revoltat. Totusi, toata lumea spune ca ceva se pierde, ca unii fac bani pe seama istoriei noastre. Bogatia noastra spirituala nu poate trece insa granitele fara marci care sa insemne ceva. Cite persoane sint suparate ca Plescoi este intii un sortiment de cirnati decit o localitate, Cotnari este vin, Vorona vodca, Dorna si Risnov cascaval, Borsec apa minerala, Harghita bere? Poate se mihnesc cind vad pretul. Fumatorii se gindesc cum afaceristii au furat istoria Winstonului, Marlboro sau Winchester?

Cred ca motivul revoltei noastre ar trebui sa fie faptul ca nu ne-am gindit si noi mai devreme. Se pare ca singurii care s-au hotarit sa iasa la razmerita saptamina trecuta au fost studentii de la Agronomie care vroiau burse. Copoul stralucea in continuare de fete surizatoare, devenise sufocant cind soarele a permis domnisoarelor sa iasa la plimbare, a cintat in toate dupa-amiezele de atita caldura si primavara. Iar daca tuturor li s-a parut ca omenirea a primit o palma rusinoasa de la impulsul criminal de a face un business bun, soarele a stralucit mai al dracului, ca muritorii sa plateasca serviciul cu cel mai scump pret: un zimbet.

Andreea ARCHIP