Alegeri în ecoul violențelor

Săptămînile trecute, în campusurile universităților din Iași au avut loc o serie de evenimente de o brutalitate desprinsă din filmele americane ale anilor ’80. Un student i-a înfipt altuia o șurubelniță în cap, trimițîndu-l la spital, în comă. Altul a fost ucis de colegul său de cameră cu 40 de lovituri de cuțit, în timpul somnului. Altul a ajuns pe jumătate mort, la spital, cu zeci de răni de cuțit, și doar intervenția colegului de vizavi l-a ținut în viață. Săptămîna trecută, de la o ceartă banală, un alt student s-a repezit cu un cuțit la gîtului colegului său, iar dacă acesta nu reacționa la timp să blocheze o parte din lovitură, nu mai ajungea pe masa de operație, unde doctorii i-au salvat viața. Indiferent de locul din care își trage seva, violența capătă proporții din ce în ce mai mari în rîndul studenților. Dacă înainte o ceartă se încheia cu o bătaie cu pumnii, dinți scoși, ochi movați și maxilare umflate, acum studenții dau dovadă de o ferocitate de neînchipuit. Se aruncă la cuțite sau tot felul de arme albe și bătăile de altădat se transformă în tentative de omor.

Există în redacțiile din Iași, dar nu numai, o serie de știri venite pe fluxul urgențelor, dinspre Spitalul „Sf. Spiridon” și care sînt de regulă ignorate sau îngrămădite într-o coloană, în cinci-șase sute de semne. Studenții bătuți sînt aduși de ambulanțe la Urgențe. Dacă pentru ziare acestea nu mai sînt subiecte, pentru universități ar trebui să fie. Studenții nu mai merg la dentistul din campus să-și repare dintele căzut, e nevoie de luni întregi de spitalizare pentru un tînăr după o „încăierare colegială”. Acestea nu se mai tranșează cu doi pumni, ci, odată căzut la pămînt, adversarul e călcat pe cap, lovit în coaste și pieptul îi e strivit. Dar cui îi mai pasă de subiectele asta, dacă pînă și ziarele s-au săturat să mai scrie știri?

Ei bine, universitățile din Iași și-au stabilit calendarele pentru alegeri, iar toți candidații pentru funcția de rector ar trebui să aibă un discurs coerent în această problemă. Să-și rupă din discursurile sterile de campanie „planurile de viitor”, redactate în lemn de fag, stejar sau frasin, și să treacă acolo concret: ce voi face eu, viitorul rector al Universității „Cuza”, „Asachi”, „Gr. T. Popa”, „Enescu” sau „Ion Ionescu de la Brad” pentru ca părinții care-și trimit copiii la Iași să aibă siguranța că-i vor vedea întregi data viitoare.

Problema o fi una generală, de educație, culturală, națională sau chiar mondială. Soluțiile însă trebuie să înceapă local. Trebuie să se creeze condițiile de siguranță care să descurajeze bătăile transformate, penal, în tentative de omor. Pentru că, la cum stau lucrurile acum, cine mai crede că un portar de 60 de ani poate veghea asupra unui cămin plin de 400 de tineri hormonali, care nu se feresc de excese cînd vine vorba de alcool, trăiește pe altă lume decît noi, și într-un alt secol.