Absenți și nu prea

Editorial Niciun comentariu la Absenți și nu prea 53

S-a discutat foarte mult la noi în țară despre opțiunea „mă piș pe el de vot”. Oamenii care au purtat astfel de tricouri pe la manifestări au fost înjurați sau arătați cu degetul, în timp ce ei au susținut sus și tare că a nu merge la urne e o opțiunea politică validă. Adevărul e că ambele tabere au dreptate, dar numai pe jumătate. De ce?

Absenteismul este una dintre cele mai puternice forme de a-ți arăta dezaprobarea față de clasa politică. Maschează și indiferența, dar într-o țară cu o conștiință civică solidă a votului, absenteismul arată o opțiune legitimă: vă sancționăm lipsa de viziune pentru viitorul țării prin absența de la urne. Într-o țară cu prezența la vot constantă de peste 80%, o guvernare care cîștigă alegerile la care au votat circa 30% dintre cei cu drept de vot nu va putea niciodată să se revendice ca fiind legitimă.

Dar vedeți problema, nu? Cu excepția „alegerilor” din comunism, graficul cu prezența la vot în România nu arată vreo altă formă de relief (un deal, un lanț muntos etc.) decît o vale continuă din 1992 încoace. Ca în graficul ăla folosit de toate televiziunile pentru a arăta cum se prăbușesc bursele. Eu îi susțin pe cei care s-au săturat să voteze răul mai mic și stau acasă pentru că nu văd altă alternativă. Doar că ei trăiesc, momentan, într-o altă Românie.

Motivul pentru care ei nu au dreptate acum – și accentuez acest „acum” – este acela că România nu e o democrație stabilă, în care absenteismul să nu fie confundat cu nepăsarea. Pentru că realitatea este că mulți dintre cei cu drept de vot nu merg acum la urne pentru că nu le pasă. Fie le-a păsat cîndva și s-au scîrbit pe parcurs, fie nu au avut niciodată oameni în jurul lor care să le explice de ce este important să mergi să votezi, ca să nu decidă altcineva pentru tine. De regulă astfel de oameni se vindecă atunci cînd le ajunge cuțitul la os și simt nevoia să pedepsească o stare de fapt, o greutate a lor, tocmai prin votul pe care-l blamează acum.

Dacă în următorii 15-20 de ani vom avea alegeri cu o prezență ridicată, constantă, cu o plajă de candidați pentru toate nevoile sociale, nu cu partide peste partide desprinse din diverse ideologii obscure, atunci absenteismul va deveni și în România, cum a fost în Franța la ultimele prezidențiale, o palmă dată clasei politice.

De ce nu au dreptate totală cei care-i blamează pe oamenii care stau în casă? Fiindcă România, ultima dată cînd am verificat legislația, nu a impus votul obligatoriu. Și ca orice lucru elementar din lumea asta, dacă îi înjuri pe cei care nu au aceeași părere cu tine, în niciun caz nu le-o vei schimba spre binele pe care-l presupui tu. Mă uit la medicii care se luptă să impună vaccinul obligatoriu și nu fac pasul ăsta (chiar dacă nu ține integral de corpul profesional al profesioniștilor din sănătate, din păcate) fiindcă se tem.

Se tem ca în momentul în care vaccinarea va devenit obligatorie, fapt pe care eu, unul, îl susțin 100%, va avea un efect complet opus și cei care sînt deja împotrivă vor refuza mai abitir să-și vaccineze copiii. De aceea nu trebuie judecați aspru cei care „se pișă” pe vot, ci trebuie aduși către urne pentru a-și căpăta dreptul ca în 15-20 ani, să poată lipsi și asta să însemne cu adevărat ceva în societate.

Autor:

Cătălin Hopulele

Director la Opinia studențească, reporter Ziarul de Iași.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top