Zoli și Rudi

Trenul avea să ne ducă între Ber­lin și Hamburg, cale de vreo cinci ore. Era ICE, de mare viteză, aveam bilete clasa întîi, așa că ne-am proptit în va­go­nul restaurant, următorii: Zoli – cam de-o vîrstă cu mine, directorul te­leviziunii publice maghiare MTV, Rudi – un pic mai în vîrsta, membru în consiliul lor de administrație și Timmy – canadian de departe, de prin provincia Alberta, jurnalist la gazeta locală, neieșit din Canada niciodată.

Dă-i cu bere, dă-i cu Jagermeister. Un rînd de halbe, un rînd de digestive (inutil să va povestesc că, odată ajunși la Hamburg, greu ne-a fost să mai ni­merim hotelul).

Conversația curgea cam așa: Timmy se mira. Taxiurile sînt Mer­ce­des! Căile ferate sînt proprietate pu­bli­­că! În Frankfurt există sex-shop-uri de mărimea unui mall! (eh, ce avea să pă­țească în cartierul roșu din Hamburg e altă poveste…) Și dă-i și miră-te! Zoli și cu mine începusem să îi luam peste picior ignoranța. Îi spuneam tot soiul de trăznăi despre Europa, despre nivelul de trai sau moravuri. Pe mă­su­ră ce numărul de beri se acumula, creștea și gogomănia minciunilor pe care Timmy le credea. Între timp, ce-l apu­că pe Rudi? În­ce­pe să îi povestească naivului canadian istoria europeana a secolelor XIX – XX, în buna tradiție „Ungaria Mare”. Zoli și cu mine în­cer­cam să îi mai temperăm zelul. Rudi îi dadea cu dictatul de la Versailles care a răpit Un­ga­riei atîtea teritorii stră­moșești, noi îi dadeam cu polemici despre originile sarmalelor (da, un­gu­rii zic ca sînt inventate de ei). Rudi avea părerea lui despre 1848, noi îl ame­țeam pe canadian cu povești legate de legendare meciuri de fotbal european (adevaratul fotbal!). Rudi dădea cu Horthy cel iubitor de patrie, noi îl convingeam pe Timmy că selecționata comună de hochei pe gheață Romania – Ungaria va învinge Canada în vi­i­torul deceniu (eram după a opta bere, cred).

La Rudi și la Zoli mă gîndesc zi­lele astea, de cînd cu zavera româno-maghiară. Acum, Rudi e mai vocal. La vremuri de criză economică, el va avea mai multă trecere la politicieni. Ei, și? Mereu voi gasi un Zoli cu care să stau la polemici amicale. După cinci ore de beri și digestive, băute alternativ, am descoperit că lucrurile care ne unesc sînt mult mai multe decît alea care ne despart. Sînt sigur că, pe termen lung, Zoli va avea mai multe argumente decît Rudi.

Gabriel GIURGIU