Vreau să mă duc la Chișinău, dar fără să mai trec granița

Cînd face Băsescu o vizită în Basarabia se mai dezmorțesc unioniștii de aici și de dincolo și încep să viseze frumos. Cineva, pe un forum, i-a găsit lui Băsescu un supranume: „Unificatorul” și speră că în cel de-al doilea lui mandat la Cotroceni, Basarabia se va întoarce la România.

Aș fi fericit să se întîmple așa și sînt convins că chiar și cei care strîmbă din nas cînd aud de unirea cu Basarabia ar ieși în stradă de bucurie, la o adică. Mă îndoiesc însă că România se va (aproape) întregi prea curînd. Spun „aproape” cu gîndul la Cernăuți care probabil că va rămîne în Ucraina încă mult timp de aici înainte.

De ce mă îndoiesc? În primul rînd pentru simplul motiv că în Basarabia sînt destui românofobi – chiar și printre români, din nefericire, pentru ca un eventual referendum pe această temă să nu treacă. Asta pentru că oricît de unionist ar fi Parlamentul de la Chișinău – și nu e! – pentru ratificarea unei asemenea hotărîri și mai ales pentru ca ea să fie acceptată în cancelariile lumii, ar fi nevoie de acoperirea unui referendum cu rezultate incontestabile.

Cine a mai citit una alta despre ceea ce s-a întîmpla la Chișinău în 1918 știe că și atunci a existat un curent antiunionist, ai cărui reprezentanți ar fi vrut ca Basarabia să devină republică independentă, nu parte a regatului României.

Deocamdată cred că politica de apropiere pe care o încearcă Băsescu, în care dincolo de declarații să existe acorduri economice pe termen lung și sprijin direct din partea României pentru Republica Moldova ar putea diminua ostilitatea românofobilor și opinia lor înrădăcinată că depind de Moscova.

Din acest punct de vedere o conductă cu gaz dinspre România către basarabeni ar însemna un pas uriaș către unire.

Un pas important și care nu costă nimic ar fi renunțarea la aberația cu limba moldovenească și declararea limbii române drept limba vorbită în Republica Moldova.
Un alt pas important, de astă dată simbolic, ar fi desființarea gardului de sîrmă ghimpată de la graniță. Nu cred că sîrma asta, dată la topit, ar ajunge de-un pod peste Prut, ar fi însă esențial ca podul să fie ridicat folosind și această materie primă.

Ar mai fi însă un pas, pe care ar trebui să-l facă cei de dincoace de Prut care nu l-au făcut încă: să nu se mai uite de sus ori ca la o pacoste la basarabenii care vin în țară.
Cu asemenea pași mici, dar mulți și făcuți repede și dinspre București și dinspre Chișinău s-ar putea să am fericirea nebună să scriu într-o zi pe acest blog că vreau să dau o raită pînă la Chișinău, tot în România.

P.S.: Rămîn la părerea că expreședintele-milițian Voronin ar trebui declarat persona non grata în România.

Cristian TEODORESCU