Unu Mai Decembrie

Nu știu dacă de vină este schimbarea anotimpurilor, încălzirea globa­lă sau criza financiar-economică. Dar o zi liberă într-un moment în care nu este nici cald, nici frig, în care șansele de ploaie sunt destul de bunicele nu este un eveniment pe care să îl aștept cu nerăbdare. Nu se întîmplă de 1 Mai și, cu si­gu­­ranță, nu se întîmplă de 1 Decem­brie. Pentru că nu are nici un rost. O pa­radă militară? Cine mai cre­de că ro­mâ­­nii reprezintă o forță în domeniu?

în cel mai bun caz suntem o piață de des­­fa­cere pentru tehnica de luptă și fur­nizori de militari pentru teatrele de ope­rațiuni deschise de americani.

A defila cu tancuri și TAB-uri pe sub Arcul de Triumf este echivalentul unei alte întreceri cu ștaif de săr­bă­toare. Mă refer la obiceiul de a vedea care dintre membrii unui grup de prie­teni are cea mai mare rezistență la alcool cu prilejul unei beții în Vama Veche de 1 Mai. Mai ales într-un an de criză, cred că m-ar fi impresionat mult mai tare să văd cum Armata anunță că va renunța la defilarea tradițională și că donează unui orfelinat fondurile pe care le-ar fi cheltuit cu acest prilej. Ca să nu mai vorbesc de campania electorală, cînd niciun politician nu s-a gîndit să mi­ze­ze pe cartea cheltuirii iresponsabile a ba­nului public. Cel mai probabil pentru că toți au făcut-o.

Dar punctul în care Sărbătoarea Națională devine cu adevărat in­supor­­ta­bilă este o altfel de paradă. Cî­țiva oameni, istorici, foști nomen­cla­turiști sau politicieni, ies la rampă pen­tru a vorbi despre patriotism, de­vo­tament, momente istorice și despre cum România zilei de astăzi a de­că­zut față de ceea ce era la 1 Decembrie 1918. Bineînțeles, cea mai puțin ins­pi­rată dintre întrebările care macină sinapsele celor din fața micilor ecrane este „Cum vă simțiți de 1 Decem­brie?”. La concurență cu „Cum vi se pare că era altădată această săr­bă­toare?” sau „De ce ați venit la parada mi­litară?”. Cu ceva ani în urmă, cînd acești vampiri ai ecranului apă­reau doar seara, pe la știri, televi­ziu­­nile di­fuzau filme interesante, ceea ce făcea ca ziua de odihnă să capete un oa­recare sens.

1 Decembrie a devenit o sărbă­toa­re a stereotipurilor. Prin urmare, gra­dul de plictiseală adus în viața oa­me­nilor de mediatizarea ei crește pe mă­sură. Ce se poate face pentru a schimba acest lucru? în primul rînd ar trebui lăsate la o parte manifestări cu iz patriotic, naționalist. Unirea ro­mâ­ni­lor nu a venit din „cuget și simțiri”, cît mai degrabă din mintea unor oa­me­ni luminați, care și-au dat seama că dacă nu fac și ei ceea ce făceau toate statele din Europa, atunci exista pericolul ca pierderile teritoriale și financiare ale statului romîn să fie imense. Dar este foarte greu de acceptat acest lucru. La fel de greu ca faptul că Mihai Viteazul a fost un soi de mer­ce­­nar și că unirea înfăptută de el nu a avut nimic de a face cu dorința po­porului. Și că nici nu a prea fost unire.

Răzvan VINTILESCU