Un-doi la Chisinau

Am ajuns la Chisinau luni, chiar dupa alegeri. Recunosc din start ca nu cunosc prea bine partidele politice din Moldova. Oricum am fost socat ca iarasi au castigat comunistii. M-am intalnit cu un prieten in centru. Pe la ora 4 el primeste un mesaj in care era chemat la monumentul lui Stefan cel Mare la ora 18.00, pentru un protest pasnic, impotriva alegerilor fraudate.

La 18.00, la monumentul lui Stefan cel Mare erau aproximativ 200 de persoane. Peste o ora Piata era plina de oameni. Care continuau sa vina din toate cartierele.

Marti, chiar cand ma trezesc, vad stirile din Romania. In Moldova mi-e dor de stirile din Romania, pentru ca, altfel, de la Moldova 1 nu afli nimic. Exact ca in epoca lui Brejnev. S-au adunat oameni in centrul Chisinaului, la Guvern, Presedintie si Parlament. Merg sa-mi scot cazierul judiciar (nu, nici in Moldova nu am scapat de o gramada de acte inutile). Sunt stupefiat, nu inteleg ce se intampla. Se aud explozii si tipete.

Ma intorc la Presedintie si Parlament. Ma intalnesc cu oameni pe care nu i-am vazut de mai mult de 10 ani. Sunt toti aici, toata lumea e in centrul Chisinaului. Chisinaul e blocat, nu se mai poate intra in oras. Aud ca ar fi foc si la vama Sculeni, unde basarabenii nu sunt lasati sa vina acasa… Presedintia parca ar fi muzeu, are geamurile sparte si lumea circula nestingherita. Cica ar fi primii morti. Dar nimic nu e sigur. Pe cladirea Presedintiei e un drapel al Uniunii Europene si unul al Romaniei. De pe geamurile Parlamentului zboara scaune, hartii, cabluri. Ultimii politisti ies, sunt aplaudati pentru ca nu vor sa mai lupte cu protestatarii. E destul de dubios ca aceste cladiri, cele mai importante din Moldova, sunt parasite, lasate sa fie devastate. Pentru a-i face pe toti protestatarii hoti si huligani. Parlamentul arde, eu fac poze.

Centrul e plin de protestatari, o parte o ia spre televiziune… Aflu ca la televiziunile comuniste, un scriitor tanar din Moldova, Pavel Paduraru, e acuzat de “instigare la violenta”. Pentru un articol nevinovat. Cineva povesteste ca domnul comisar de politie al Chisinaului a ramas fara dinti.

Pe la 11 aflu ca mama e disperata si nu stie ce se intampla in Moldova, nu stie ce se intampla cu mine. Cer un telefon si o linistesc pe mama. Ea sta in raionul Stefan Voda, unde nu e nici un post TV credibil. Sunt viu, mama… Stai linistita, sunt cuminte.

Cand plec spre Buiucani, cartierul unde sta un prieten, vad cum vin trupele speciale. Iarasi va fi sange… si eu nu inteleg nimic, chiar daca sunt aici. Ce se intampla? Probabil ca din afara nu se intelege chiar nimic.

Azi, 8 aprilie, Chisinaul e plin de trupe speciale. Nu se stie clar cati morti si raniti sunt. Cati au fost si cati vor fi. Respect pentru tinerii care au iesit in strada, care au ales sa nu mai creada toate minciunile. Unii dintre ei deja sunt jertfe… Sper ca aceasta miscare sa nu se termine aici, sa nu se musamalizeze cazul si sa nu se spuna ca totul a fost o actiune a unor golani… Liderii partidelor “mai OK” din Moldova sunt speriati, nu se solidarizeaza cu protestatarii. Sunt in Chisinau, se aduna iar oamenii in Piata Marii Adunari Nationale. Ce se intampla? E protest? E revolutie? Cu siguranta e istorie…

Pe langa mine alearga un grup de copii cantand: “Un-doi, un-doi, comunistii la gunoi!”

P.S.: Termin textul rapid si ma grabesc sa-l trimit in Romania. Rapid, pentru ca ieri nu mai mergeau telefoanele si internetul. S-ar putea ca si azi sa fie la fel…

Alexandru VAKULOVSKI