Turcia-Rusia, un război într-un război cu prea mulți combatanți

Testarea la limită a determi­nă­rii turcilor trebuie să fi fost una din­tre cele mai grave erori de analiză făcute vreodată de Vladimir Putin. E adevărat că, prin doborîrea avio­nului SU-24, Ankara a surprins mul­tă lume, dar semnele erau acolo. Evident nemulțumită de bombardamentele ruse asupra rebelilor si­rieni turkmeni de lîngă graniță, Turcia, garantul lor, lansase deja mai multe avertismente. Ultimul a fost doborîrea dronei de fabricație rusească. A urmat un avion.

Ironic e că, dacă cineva ar fi a­vut motive să se aștepte la o astfel de mișcare din partea lui Recep Er­dogan, acela ar fi trebuit să fie tocmai Putin. Cei doi se aseamănă ne­liniștitor de mult. Lideri autoritari ai țărilor lor, fie din poziția de premier, fie din cea de președinte, a­mîndoi eludează normele demo­cratice, își alimentează popularita­tea din naționalism și conflicte. Pu­tin nu a prevăzut însă acest pas, iar acum, situația complicată din Siria devine și mai impredictibilă.

În plan bilateral relațiile nu pot decît să se deterioreze, cel puțin pe termen scurt. Primii pași au fost fă­cuți: reinstituirea regimului de vize, sancțiuni comerciale. Totuși, nicio țară nu și-a rechemat ambasado­rul. Cel puțin nu încă. Implicațiile asupra conflictului general sînt vi­zibile. Rusia a adus în Siria siste­mele de rachete S-400, care îi ofe­ră, cel puțin în teorie, capacitatea de a institui o zonă de excludere ae­riană. Această mutare poate fi in­terpretată ca una de imagine, dar în mod cert a sporit tensiunea în regiune.

Fără să intre într-un conflict deschis, nimeni nu are nimic de cîș­tigat din asta, Ankara și Moscova vor purta cel mai probabil un răz­boi prin intermediari. Și, în vreme ce Turcia va susține grupările re­bele care atacă regimul al-Assad, Rusia va avea grijă să arunce bom­be peste ele. O mînă de ajutor dată kurzilor, cel mai important inamic al Turciei în Siria și Irak (înaintea Statului Islamic), nu este exclusă. Conflictul ruso-turc arată, de fapt, de ce războiul civil sirian se întin­de de atîția ani și de ce Statul Isla­mic ocupă în continuare teritorii importante în Siria și Irak: toți marii actori susțin un obiectiv comun declarat – eliminarea Statu­lui Islamic, dar fiecare în parte ve­de într-un fel diferit pe­isajul post-con­flict.

Doborîrea avio­nu­lui rusesc a in­ter­venit într-un mo­ment de cum­pănă pen­tru războiul siri­an. Pe de o par­te, țările din coaliția in­ter­națională au sporit numărul de raiduri îm­potriva ISIS, ca ur­mare a atacurilor de la Paris și a bom­bardării avi­o­nului rusesc în Egipt, iar efectele se văd. Pe de altă parte, marii ac­tori re­gio­nali și grupările rebele de pe front au început să se pozi­țio­neze cît mai bine pentru negocieri­le de pa­ce care vor în­cepe în ianua­rie. Ce urmează? Răz­boiul sirian poa­te fi încheiat și ISIS poate fi învins, dar acest dezno­dă­mînt este departe în timp și este con­diționat de voința celor implicați.

Rusia și Iranul trebuie să ac­cepte că Bashar al-Assad nu mai a­re un viitor și să elimine nu doar un dictator care a ordonat ucide­rea a zeci sau sute de mii de mii de civili, ci și ținta numărul unu a jihadiștilor din Siria. O măsură în consecință trebuie să vină și din partea Turciei și a statelor din Golf, cu Arabia Saudită în frunte, sponsori ai rebelilor deloc mode­rați, care trebuie să lase Statul Isla­mic fără susținere, inclusiv finan­ciară. Nu în ultimul rînd, coaliția internațională trebuie să ofere un sprijin masiv forțelor siriene credibile de opoziție, inclusiv kurzilor.

Viitorul pașnic al Siriei este al unei țări unde guvernul respectă drepturile tuturor cetățenilor și nu generează tensiuni sectare. Este și cazul Irakului, unde, pînă acum, executivul dominat de șiiți (spiji­niți de Iran) a marginalizat sub o­chii americanilor populația sunită și a alimentat astfel rîndurile Statu­lui Islamic. O utopie? Greu de spus.

Pe r/syriancivilwar, 26.000 de oameni din întreaga lume urmă­resc episod cu episod conflictul si­rian, iar numărul lor crește semnificativ. Subredditul e un instrument excelent de documentare pe temă pentru că adună foarte multe informații din zone oficiale, presă mainstream, publicații locale sau regionale din Orientul Mijlociu, re­țele sociale, le filtrează și le co­men­tează într-un mod echilibrat. Cel mai votat comentariu după dobo­rî­rea avionului rusesc de către For­țele Aeriene ale Turciei venea să răs­pundă unui utilizator care prezi­cea o reacție copleșitoare a Rusiei și spunea ceva de genul ăsta: „Ga­ta! Eu unul am renunțat să mai ofer predicții cu privire la ce se va în­­tîmpla în acest război”.

Text scris de Adrian Cochino, jurnalist Realitatea.net