Tonomatul Traian Basescu – dupa nevoi

Impartasesc opinia – decenta si inevitabila pentru acest moment, din punctul meu de vedere – ca presa romaneasca nu are doar “ciini de paza” ai democratiei, ci si “potai” si “javre”. Aleg, jenat, sa nu nominalizez – cred insa ca unele prestatii jurnalistice sint suficient de jalnice incit reusesc sa se impuna ca evidente toxice.

Pe de alta parte – vorbesc inclusiv din experienta – e igienic sa pastram o distanta rezonabila chiar si fata de cele mai “crocante” si mai “sincere” declaratii ale oamenilor politici. In sensul acesta, fara ezitare, spun ca iesirea de vineri la adresa “ziaristilor-tonomat” a sefului statului e efectul “spontan” al unui calcul cert si, pentru el, necesar.

Mai mult, as zice ca, desi presa a reactionat ca si cum nu ar fi fost pusa in fata a ceva nemaivazut-nemaiauzit, ceea ce Traian Basescu a facut vineri (si simbata, de altfel, ca un ecou clar al rafalelor de la aeroport) nu e o noutate. Sincer, nu avem nici o indoiala daca isi va mai infige coltii de “animal politic” de rasa in presa;  ma intrebam doar cind anume va decide asta. De altfel, presedintele Romaniei isi pregatise terenul cu un atac memorabil la adresa “clase politice” – va mai amintiti, desigur, celebrele zoaie.

Bursa zvonurilor spune ca exista sondaje de opinie proaspete pentru PDL&Traian Basescu si, mai ales, ca ele nu sint prea imbucuratoare nici pentru pedelisti, nici pentru seful statului. Si in eventualitatea ca asemenea “instrumente” sociologice nu ar exista, “iesirea” lui Traian Basescu tot ar avea motivatii solide. Chiar daca are o “felie” solida, partidul care sta pe umerii sefului statului tot nu are suficient. Asa incit, in absenta unui vector (nu doar de imagine) alternativ, Traian Basescu e, iarasi, condamnat sa iasa la lupta. Pentru a lupta eficient, are nevoie de adversari. Mai precis: are nevoie de adversari concreti si, deci, de o adversitate palpabila. 25 noiembrie 2007, momentul referendumului pentru uninominal e o pilda amara pentru Traian Basescu – atunci, el nu s-a luptat, in primul rind, cu oameni, ci cu abstractii; nu cu Iliescu, Hrebenciuc, Tariceanu sau Patriciu, ci cu votul pe lista, cu un sistem electoral cirpit.

Pentru anul acesta, Traian Basescu are nevoie de adversari in carne si oase. Cind nu ii apar singuri in fata, ii provoaca si, la limita, ii  inventeaza. Strategic vorbind, din fericire pentru seful statului, cei pe care i-a indicat vineri seara au reactionat prompt si pavlovian, intarind adversitatea pe care si-o cere Traian Basescu.

Cristian PATRASCONIU