Țara din stenograme

Mă declar fascinat de ste­no­gra­me­le scurse de prin ma­rile dosare ale ultimilor ani. Dincolo de su­biec­tul în sine, am căutat mereu a­pe­lativele și lingușelile subtile, m-am delectat cu înjurături a­mi­cale, ticuri stupide și mi­rări. Lim­ba­jul cifrat sau doar imbecil, ca­rac­te­rizările me­morabile, compli­ci­tă­ți­le nebănuite compun adevăratul chip al României de sus, al ma­ha­la­lei poleite. De pildă, i-aș da un pre­miu omului de afaceri Dorin Co­coș, autorul celebrei replici: „Sîn­tem prea puțini oameni de valoare în țara asta ca să ne certăm între noi”. O carte care să cu­prindă interceptări de felul acesta ar de­veni un relevant letopiseț con­tem­poran.

Ditamai patronul de trust are mereu un caiet în care-și notează prețioasele vorbe ale lui „tati”.

Ultima tranșă de stenograme a venit zilele trecute, în dosarul de șantaj în care sunt an­che­tați directorul gene­ral al Antena Group, So­rin Alexandrescu, omul de afaceri Dan Voi­cu­lescu și fiica sa, Ca­me­lia. Reiese de acolo că di­tamai pa­tro­nul de trust de presă are me­reu un caiet în care-și notează pre­ți­oasele vorbe ale lui „tati”.

„Dan Voiculescu: Urmează…

Camelia Voiculescu: Stai să-mi scriu. Da.”

Erau de notat cu totul trei cu­vinte: „plîn­gere penală prea­la­bilă”. Prea multe pentru me­moria unui mogul în devenire. Cam așa se conduce un trust de presă în Ro­mâ­nia. Oameni care zîmbesc din fotografii de studio prin reviste glo­ssy cu mîinile încrucișate a au­to­ritate nu sînt în stare să lege trei cu­vinte. Sînt tot mai convins că nu con­tractele de sponsorizare du­bioase ori manipulările grosolane au adus presa la nivelul de cre­di­bilitate de azi, ci prostia pu­ră iz­vo­râtă din oamenii care vorbesc cu „decît” și în­tre­ți­nu­tă de ar­ma­te­le de lingăi de sub ei.

Să luăm cazul „Antena 3”, „post supus represiunii”, după cum se laudă într-o ștampilă pusă în colțul ecranului. Orice-ar fi, nu-l pot bănui pe autorul unei com­pa­ra­ții între protestatarii anti-Roșia Montană și pu­blicul strâns pentru un concert că ar fi vreun „geniu al răului”. Omul a vrut doar să ducă la un alt nivel ame­nințarea șco­lă­rească „tata lucrează la armată și a­duce armata și-l bate pe taică-tu”. Vorbele goale, amenințările seci, ti­că­loșia tembelă sînt esența Ro­mâ­niei care se prelinge din televizor la ore de maximă audiență.

Vlad ODOBESCU