Solidaritate europeană?

Cap în cap Niciun comentariu la Solidaritate europeană? 0

De cînd a apărut criza din Gre­cia, aparenta armonie a UE – un pa­ra­dis al negocierilor, bazat pe tra­ta­te și acorduri complicate, menite să pro­­tejeze interesele și suspiciunile fie­­cărui stat membru – s-a transformat într-un adevărat viespar. Au apă­rut mari neînțelegeri între țările mem­­bre: trebuie sau nu ajutată Grecia? Germania s-a opus (deși are in­te­re­se economice puternice în Gre­cia), așa încît ideea de solidaritate europeană a sucombat brusc. Pînă la ur­mă, s-a ajuns la un acord, dar – conform unor declarații oficiale – numai după ce președintele Sarkozy a ame­nințat că Franța se va retrage din zona euro dacă Ger­ma­­nia va con­tinua să se opună.

Complicațiile însă abia încep. Newsweek anunța pe copertă, acum două săptămîni, The End of the Euro și dedica un dosar special acestui su­biect. Mai toată presa care contează în lume s-a ocupat, de atunci, de „salvarea euro”, elaborînd scenarii peste scenarii. Stratfor, o agenție pri­vată americană speciali­za­tă în pro­bleme de securitate, a făcut un stu­diu din care rezultă că, pen­tru orice țară, retragerea din „Euroland” ar fi mult prea costisitoare. Între timp, alte țări fac planuri de reducere a cheltuielilor publice pentru a sus­ți­ne moneda euro (în picaj la burse): de exemplu, Spania economisește 15 mi­liarde, iar Belgia va trebui, în ur­mă­torii 4 ani, să eco­no­misească 22 de mi­liarde. Tot ce se știa sau părea să se știe acum vreo doi ani se schimbă acum radical: de exemplu, că Spania a devenit a patra e­conomie a zonei euro și e în creș­te­re. Există teama că pro­bleme asemă­nă­toa­re cu ale Gre­ciei ar putea apărea și în Spania, Por­tugalia, Italia sau România. Sim­plificînd puțin lu­cru­ri­le, am putea observa că adevărata criză eco­nomică abia acum își arată colții în UE: după ce a izbucnit criza din SUA, statele europene s-au apucat să salveze bănci (private, desigur). Acum, statele sînt puse în situa­ția de a se salva pe ele însele, în an­sam­blu. Băncile s-au redresat între timp, acum „găurile” sînt în banii pu­blici.

Toate aceste complicații econo­mi­ce – și dezacordurile pe care le-au ge­nerat – reiau discuțiile despre viitorul UE. Există propunerea (cu care Franța și Germania sînt de acord) ca bugetele naționale să treacă întîi prin Parlamentul Euro­pean (asta pentru a se evita cheltuieli publice iresponsabile precum cele făcute de Grecia de ani buni în­coa­ce). Se propune și „unificarea” fis­calității la nivel european – sau mă­car elaborarea unor norme co­mu­ne europene pe acest plan. Ceea ce ar slăbi suveranitatea statelor na­țio­na­le și ar presupune modificarea unor acorduri și tratate europene (adică iar negocieri…). Un lucru e clar: la greu, „solidaritatea europeană” n-a funcționat. În vremuri de criză, guvernele naționale se retrag în spatele „intereselor naționale” (e­ven­tual cu oarecare accente electorale: în Germania vor fi în curînd alegeri, așa că e greu și riscant de ex­pli­cat, pentru politicieni, că banii con­tribuabililor germani trebuie să aco­pere pagubele create de guvernul grec). Deocamdată, UE rămîne ceea ce este: o alianță de state naționale care, oricîte reguli și tratate ar avea, fun­cționează greoi. Iar la greu, riscă să se blocheze.

Mircea VASILESCU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top