Sfîrșitul politic al lui Dragnea e aproape, dar nu înțeleg de ce ne-am bucura

Ultimul dosar penal al lui Liviu Drag­nea a fost întîmpinat cu entuziasm de ma­jo­ritatea comentatorilor. Dar recunosc că nu prea înțeleg și nu pot să împărtășesc aceas­tă bucurie. Desigur, noul caz înseamnă mult așteptatul sfîrșit politic al liderului PSD și ne aduce mai aproape de momentul în care vom scăpă de încă un personaj toxic din po­litica românească. Sper să înfunde pușcăria și să tragă acolo pe cît mai mulți dintre aco­liții săi.

Dar, dincolo de acest deznodămînt, po­vestea în întregime îmi lasă mai degrabă un gust amar. În primul rînd pentru că nimeni nu va răspunde la întrebarea cea mai im­por­tantă: care au fost instituțiile statului care l-au protejat pe Liviu Dragnea aproape 20 de ani? Mă refer la răspunsuri concrete, la res­ponsabilități asumate, nu la opinii exprima­te pe site-uri sau pe Facebook. Nu poți fura singur sume mari de bani. Hoții fără sistem se îngrămădesc în camere comune de penitenciar după un an sau doi de „activitate”, dacă au noroc. Șuții nu scapă, în cele din urmă, tocmai pentru că nu au protecția de care dispun „gulerele albe”. Liviu Dragnea s-a îmbogățit nejustificat și a sărăcit un ju­deț întreg, dar nu a ajuns la Rahova, ci la șe­fia partidului de guvernămînt și a Camerei Deputaților, aruncînd întreaga țara în haos în numai 11 luni de mandat.

Cum a fost posibil asta? De ce a fost ne­voie de două decenii în care un om a supus nestingherit un județ, de ce a fost nevoie de proteste masive și repetate, de ce a fost ne­vo­ie ca țara să ajungă la marginea pră­pas­ti­ei, pentru ca cei care ar fi putut să îl opreas­că la timp pe Liviu Dragnea să o facă abia acum?

La această întrebare aș vrea răspunsuri concrete de la SRI, instituția care se gră­beș­te să organizeze conferințe de presă cînd prinde teroriști de Facebook, dar care tace cînd e vorba de sistemele de relații create, de exemplu, prin Colegiul Național de Apă­rare sau prin Academia Națională de Informații. Aș vrea răspunsuri de la DIICOT, de la parchete, de la poliție, de la Fisc sau de la oricine l-ar fi putut opri, cu legea în mînă, pe acest politician mai distrugător decît cianura.

Jurnalistul Petrică Răchită îmi explica ieri că el a scris despre modul fraudulos în care a fost privatizată TELDrum încă din 2004. Apoi au mai apărut și numeroase alte dezvăluiri de presă. Inclusiv eu am scris cîteva articole des­pre dezmățul lui Liviu Dragnea în Teleor­man. Toți am fost ignorați.

Abia du­pă ce a intervenit OLAF, o instituție eu­ro­peană, DNA a creat pe numele actualului lider PSD un dosar cu acuzații serioase, care confirmă modul cum s-a îmbogăți baronul.

Nu vom primi niciodată răspunsuri, sînt sigur de asta. Pentru că, din păcate, pleacă Dragnea, dar sistemul rămîne. Dispare Drag­nea, dar locul lui va fi preluat, probabil, de către Gabriela Firea. Punem pariu că actua­lul primar al Bucureștiului va avea tole­ran­ță zero față de proteste și va cere inter­ven­ția jandarmilor chiar cu mai multă îndîrjire decât actualul lider social democrat?

Pleacă Dragnea, dar rămîn baronii săi din PSD. Din urma lui vin personaje sinistre precum președintele Tineretului So­cial Democrat, Gabriel Petre, care se în­cur­că în explicațiile despre proveniența bani­lor săi, sau fiica tatălui ei, baron de Pra­ho­va, Andreea Cosma. Nu mă înțelegeți gre­șit, nu susțin aici că ar trebui păstrat Li­viu Dragnea în fruntea țării. Din contră, afirm că acest personaj nu trebuia să ajungă aco­lo. Căci tocmai aici e toată problema: schim­băm un om, dar din păcate nu schim­băm și sistemul care l-a creat.

Iar acest sistem va scoate la suprafață, mai devreme sau mai tîrziu, un alt lider to­xic, care ne va arunca din nou în haos și care va fi eliminat la rîndul său abia după ce va fi întins coarda și nervii noștri prea mult. Ca într-o roată de hamsteri din care nu mai reușim să sărim.

de Răzvan CHIRUȚĂ, jurnalist