Schengen și MCV: ce au în comun, în ciuda politicianului român

Zona Schengen este în acest mo­ment mai mult decît un spațiu co­mun european fără granițe interne în ca­re se baricadează vechile state membre. În cazul Germaniei, Olandei & co., Schengen a devenit instrumen­tul cu care presează autoritățile de la București pentru progrese în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV). Iar pentru noi, cei care trăim în România, cei care nu beneficiem de privilegii, această presiune nu poate să fie altfel decît benefică.

Ca să înțelegem de ce nu ade­răm azi la Schengen ar trebui să facem o scurtă călătorie în trecut. Există o percepție în vechile state membre, acum cultivată mai bine pe fondul crizei: România și Bulgaria au ade­rat prea curînd la UE, într-un mo­ment în care nu îndeplineau toate criterii­le. Forme fără fond.

Negocierile de aderare au fost îndelungate, existau încă multe reticențe, dar Adrian Năstase a negociat cum a știut mai bine și a reușit. Anunțul încheierii tuturor capito­le­lor, ultimul fiind chiar Justiție și Afaceri Interne, a venit ca un ca­dou înainte de turul II al alegerilor prezidențiale din 2004. Următorul hop a fost chiar aderarea la UE. Alte reticențe în Vest, alte emoții la noi, depășite în cele din urmă prin­tr-un compromis, instituirea celebrului MCV.

Anii au trecut, iar progresele la capitolul JAI s-au făcut numai sub presiunea MCV-ului. Între timp în­să am dovedit că putem deșira statul de drept dureros de ușor, iar de data aceasta planetele nu s-au mai aliniat pentru România. Vechile state mem­bre știu că MCV-ul, iar acum și ade­rarea la Schengen, sînt, deocamda­tă, singurele instrumente prin care mai pot presa autoritățile de la Bu­cu­rești și nu se grăbesc să renunțe la ele. A­tenție, urmează tăierea fondurilor.

Există populism în Europa, discriminare față de România și in­terese electorale bine speculate, dar nu numai ele cîntăresc în decizia de blocare a accesului în Schengen. În vreme ce politicienii de la Bucu­rești se supără prin rotație pe „Europa cea rea”, noi știm foarte bine: avem co­rupție, șpăgi, privilegii pentru po­li­ticieni, fonduri europene fraudate. Și mă doare populismul din vechile state membre, dar parcă mai tare mă doare și mă afectează corupția din propria mea țară.

România a pierdut o fereastră de bunăvoință, iar acum, pe măsură ce Europa presată de criză devine mai populistă și mai egoistă, politicienii noștri trebuie să devină mai corecți. Dar nu pentru Schengen, ci pentru noi. De fapt, în acest caz, Schengen și MCV ne folosesc nouă în primul rînd, abia apoi vechilor state membre și, se pare, aproape deloc politicienilor din România.

Adrian Cochino este redactor-șef adjunct la realitatea.net