Sărutări furate

De multe ori am greșit (sau m-a cuprins îndoiala) cînd, încercînd să analizez actualitatea ro­mâ­nea­scă, am avut încredere în presă, sondaje, teorii și idei majoritare. A­­tunci, observația mea directă a fost contrazisă de o ceată de oa­meni ca­­re m-au îndemnat să mă duc a­casă și să dorm, pentru că aș fi fost mort de beat. Ce contează că a doua zi, cînd mă trezeam (fără ur­mă de mah­mureală), constatam că avusesem dreptate? Puterea „co­lec­tivului” mă întorsese din drum.

Am pus această lungă introdu­cere pentru a explica de ce și cum am ajuns, acum două luni, acum o lună, acum o săptămînă, să dau re­zul­tatele alegerilor parlamentare de la noi. Am scris de atunci așa: „În cazul în care procentul celor ieșiți la vot va fi sub 45%, PSD = 43-45%; PNL = 20-22%; USR = 10-12%; ALDE = 7%; UDMR = 5%. E posibil ca PMP să intre, dar și Elena Udrea. Nu intră PRU, ANR. În ca­zul în care numărul votanților va sări de 50%, PSD = 40%; PNL = 25-27%; USR = 15%; ALDE = 6%. UDMR = 5%, niciun alt partid nu prinde, dar, poate, cîțiva in­de­pen­denți.”

Constat că, fără studii de pia­ță, fără mecanisme sau surse, fără instituții și bani, am dat un rezultat foarte apropiat de realitate. Ca­zul nu e singular. Am dat victoria lui Trump (deși nu îmi place Tru­mp). Am pariat pe victoria lui Iohannis, în august 2014, cu 53% la 47%. Lu­mea a ajuns să se teamă de „pre­zicerile” mele. Numai că nu sînt vi­ziuni, fantasme sau bilele no­ro­coa­se de la 6 din 49. Oricine ar fi putut pre­vedea ce urma să se întîmple, dacă ar fi avut curiozitatea să deschidă ochii. Și ce ar fi văzut? Că, exact ca în America, partidele în deficit nu au știut să vorbească poporului. Nu au știut să as­culte cetățenii. Nu le-a păsat de tren­dul na­țional, de în­gri­jo­ra­­­rea crescută a oa­menilor, într-o hăr­­mălaie ideologico-religioasă. De­gea­­ba vii pe un cal alb, dacă nu o iei pe Ileana Cosîn­zea­na în șa.

Marii cîștigători sînt PSD și USR. USR să nu se bucure, însă, încă. E un partid conglomerat, iar atunci cînd vor fi obligați să ia o decizie grea, se vor rupe. Un PPDD inte­lectualizat. Asta e situația, nu-i nimic de făcut. PSD a cîștigat totul. Despre PSD nu am ce spune. Nu a făcut nimic să cîștige. A mizat, ca în 2000, pe duiumul de greșeli neforțate ale adversarului. Iată cum stă ultimul adversar.

Format din două partide care ar fi strîns, separat, 35%, PNL a pier­dut. Nu a izbutit decît să e­ga­le­ze scorul fostului lider, Crin An­to­nes­cu. De ce? Simplu. S-a bulucit, ca o pisică în călduri, în electoratul stabil al advesarului. Cine i-o fi învă­țat așa o neghiobie? Cine a decis campaniile penibile de i­ma­gine? Cine le-a scris discursurile? Mister. Dar misterul se plătește. Ce ar fi trebuit să facă? Am scris de zeci de ori pe Facebook o metodă simplă de eva­lua­re și racolare a electoratului deza­măgit sau ezitant. În afară de dna Adriana Săf­toiu, singura cu spirit li­beral, ni­meni nu a mișcat în front. Ex­pli­cam, așadar, că, alături de elec­torii duri, există categorii sociale care se simt taman acum îns­păi­mîn­tate de Coaliția pentru Fa­mi­lie.

Pentru că Coaliția asta nu se ră­fu­ia numai cu homosexualii, ci și cu văduvii, concubinii și divor­țații. Adi­că aproximativ 4 milioane de oa­meni, care nu s-au simțit a­părați de ni­meni. Evident, PNL nu putea oferi moti­ve „economice” popula­ți­ei. Dar pu­tea o­feri em­patie, pro­tec­ția dreptu­ri­lor cetă­țe­nești și ocrotirea indivizilor. N-a făcut-o. I-a fost frică. Pe scurt, a înfrînt. Dar cine e de vină? Or­beții se vor mai repezi o dată să spună, cu spume la gură: Poporul! Popo­rul e vinovat! Mă, să muriți voi?

Text de Florin IARU, jurnalist „Cațavencii”