Să nu uităm ce-a zis Blaga

Pedeliștii și-au ales foarte com­plicat președintele. Pen­tru că nu au pus ștampila pe un candidat. Au pus ștampila pe un calcul, pe un scenariu. L-au votat pe Boc și oamenii fi­deli lui, dar și aceia care vor să-l vadă plecat de la Guvern cît mai repede.

Au votat pentru Blaga și „trădători” (Se­bas­tian Lăzăroiu poves­tea puțin înain­te de alegeri des­pre oa­me­ni din echipa lui care au tră­­dat sau erau pe punc­tul să tră­­deze grav în pe­rioa­da prezi­den­­țialelor), dar și oameni care voiau mînă ceva mai au­to­­ritară în PDL. De Toader Pa­­leologu ce să mai vorbim: el e omul re­paos, creat anume să destindă frun­țile ale­gă­to­ri­lor încordați.

Blaga nu putea decît să piar­­dă. Pentru că mulți care nu-l mai doreau pe Boc, l-au vo­­tat tot pe Boc. Angoasa prin­­­­cipală pare să fi devenit în partid „cum îl scoatem pe Emil Boc de la guvernare”. Oa­­menii apropiați lui Traian Bă­­sescu l-au susținut frenetic du­pă ce au cerut de mai multe ori schimbarea lui de la gu­ver­n (Elena Udrea e cel mai cu­nos­cut caz). Așadar, Vasile Bla­­ga nu avea cum să cîștige niște alegeri ca astea.

Era condamnat să piardă și pen­tru că nu reprezenta o al­ter­­nativă, ci o întoarcerea la fer­­­mitatea de altădată – nu avea imagine de „Ponta”.

S-a întîmplat important. Am auzit soldați disci­pli­­nați și pu­ternici, după ani și ani de disciplină și tăcere, cri­ti­cînd si­tua­ția dintr-un partid mo­nolit. Blaga, Frunză­ver­de au forță cînd critică, adună mesajul de jos în sus și lovesc greu. Nu sînt din categoria ușoară a  ata­cu­­­lui cu susținere de la Co­tro­ce­ni, cum era cazul gru­pu­lui Ma­­co­vei-Pre­da. Blaga a lovit sim­plu și pe în­țe­lesul tu­tu­ror într-un dis­curs care ar trebui să pună tot partidul respectiv pe gîn­du­ri. „Nu mai facem poli­ti­că”, acesta a fost sloganul ex­trem de bine plasat. Im­pe­ra­ti­vul lui Blaga: mutarea influ­en­­ței din Co­tro­ce­ni, din nou în sediul central al partidului, de pe străduța Modrogan.

Mai important: s-a văzut fe­lul politizării funcțiilor, nu­mi­­rilor. Vasile Blaga s-a plîns că nu a avut nici măcar el acces la distribuirea po­li­ti­că a func­­­țiilor. Deci nu avem con­sis­tență nici măcar în ce se nu­meș­te de obicei „numire po­li­ti­că”. Blaga a ștampilat-o clar: e doar discreționară.

În fine, poate cel mai im­por­­­tant moment, acela în care Va­­­sile Blaga a amintit că înain­­te de alianța pentru gu­ver­­­nare PSD-PDL au existat vreo șase luni de negocieri între cele două partide. Toată is­­teria anti-pesedistă din ale­ge­­rile de acum doi ani și ceva mer­­gea de fapt mînă în mînă cu proiectul unei guvernări larg majoritare care avea să fie de fapt o schemă pre­gă­ti­toa­re pentru realegerea lui Traian Bă­sescu. Băsescu nu putea cîș­tiga alegerile dacă PSD nu in­tra la guvernare cu un an înainte.

Alegerile din PDL au scos la iveală probleme struc­tu­­rale grave. Votul a fost distorsionat de scenariile de­bar­că­rii lui Boc de la guvernare. Iar Blaga a fost încă o dată omul de partid sa­crificat pentru mimarea de­mo­­crației interne. „Că­pra­rul” a lă­sat însă de data asta cele mai con­­­sistente critici la adre­sa par­­tidului, critici de care ni­ci mă­­car opoziția nu a fost în sta­re pînă acum.

Costi ROGOZANU