România „lucanilor” fără de răsplată

„Dacă ar fi în fața mea acum profesorul Lucan i-aș spune că ar trebui să plătească pentru cîți copii și oameni a călcat în pi­cioa­re. Cîți au murit pentru că nu s-au înca­drat la plata șpăgi­lor și au fost înjosiți și bat­jo­co­riți. Și i-aș mai spune că au ră­mas copii fără pă­rinți și pă­rinți fără copii pentru că a fost un lacom ticălos. Și i-aș aduce aminte că a depus un jurămînt, un jurămînt ca­re o să îl bîntuiască toată viața, la fel cum o sa îl bîntuiască morții din cimitire. O să-și primească răsplata pe lumea cealaltă”, Ma­ria, pacient victimă a medicului Mihai Lu­can.
Mihai Lucan este profesorul pe care pro­curorii DIICOT îl investighează zilele acestea pentru delapidarea unui institut clinic de transplant și asupra căruia planează acu­za­ții de trafic de organe și transplant pre­fe­ren­țial în favoarea unor pacienți VIP.

Mihai Lucan este omul de business care și-a construit o afacere de milioane de euro căp­ușînd sistemul medical de stat, afacere pe care și-a protejat-o înconjurîndu-se de oa­meni influenți din structurile cele mai im­portante ale statului român – Procuratură, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe.

Mihai Lucan este exemplul negativ în fa­ța căruia medicul Burnei pălește cu ale lui experimente pe copii.
Mihai Lucan este moldoveanul din Ște­făneștii de Botoșani, care s-a născut în 1948, anul în care Marele Urs și-a trîntit bocancul pe grumazul vlăguit al României.

Ce coincidență, nu? Ce ironie ticăloasă a putut să se aștearnă peste destinul unui prunc născut și înmuiat la naștere de apele repezi ale Prutului, ca tocmai el, peste ani un tînăr cu dorințe de afirmare în lumea medicală ca­re a ucenicit în laboratoarele marelui profesor Proca, să ajungă rostit pe buzele vineții a­le unor oameni care nu contenesc să vor­beas­că despre ororile și lucrurile inexplicabile ca­re s-au petrecut la Institutul de Trans­plant Renal de la Cluj.

Cum a fost posibil ca Mihai Lucan, cel pe care l-am văzut în genunchi la picioarele Pa­pei Ioan Paul al II-lea să fie atît de ticălos în­cît să tranzacționeze cu valută viața și moar­tea? Cum a fost cu putință ca medicul care po­za în iubitori de copii să fie chiar el călăul unor îngeri ale căror inimi s-au topit în tru­purile plăpînde pentru că ai lor părinți nu au avut suficienți bani în plic.

Drama cumplită a acestui episod pe ca­re îl trăim cu toții în aceste zile este că Mi­hai Lucan, la fel ca și medicul Gheorghe Bur­nei, ne-a supraviețuit. Ei și alți Comani, Po­pești, Sinești încă nedescoperiți sînt rezultatul u­nui sistem mafiot care se alimentează din ti­căloșia care odată cu 1948 și instalarea co­muniștilor a cuprins bucata asta de pămînt numit România, care se alimentează din fri­ca poporului stors pînă la epuizare de hoți, ma­fioți și ticăloși, care-și trag seva din ADN-ul putred al nomenclaturiștilor. Frica aceea că dacă îți ceri drepturile și mergi să denunți o ilegalitate vei fi pedepsit aspru și dus la mi­li­ție într-o dubă neagră la miez de noapte. Fri­ca aceea că dacă ești bolnav trebuie să te lași abuzat și violat financiar dacă zeitățile medicale o cer în schimbul leacului bolii.

Frica și ticăloșia sînt viermii care au să­pat la rădăcina morală a acestui neam care a permis ca un chirurg să poată fi gropar în funcție de dijmă, ca un medic să fie negustor nu salvator, ca darul Dumnezeiesc de a re­da viața să fie smolit și batjocorit, ca răsplata să vină din ceruri și nu de la semeni.

de Andrei Ciurcanu, jurnalist