Presedintele isi pune presa in cap

Dupa “zoaie”, “tiganca imputita”, “gaozar”, a urmat varianta mai sic: “tonomate de euro”. Presedintele a inceput sa mustre presa de cum a aterizat pe aeroportul din Bucuresti, in calitate de tata al Elenei Basescu, “un copil timid”. I-a nominalizat pe citiva ziaristi pe care-i considera “patati”. S-a oprit mai ales asupra trustului de presa a lui Felix Motanul. Lucrul la care nu s-a gindit pe moment presedintele este ca pisicile sint razbunatoare si prind si soareci.

Un nou hit prezidential: “jurnalistul-tonomat”

Eticheta “jurnalist-tonomat” va face cariera in spatiul public asemenea tuturor celorlalte “mici fraze” ale presedintelui Traian Basescu. Oligarhii, mogulii, sistemul ticalosit au intrat in vocabularul curent al romanului cit de cit interesat de viata publica.

Acuzatiile repetate la adresa unor ziaristi si patroni de presa s-au soldat intotdeauna cu o crestere a animozitatii opiniei publice fata de jurnalisti. Critica, chiar si cea mai intemeiata, formulata intr-un articol de presa in legatura cu actiunile sefului statului a ajuns sa fie primite de simpatizantii acestuia cu comentarii ostile gen “te-ai vindut la mogul” sau “te-ai conectat si tu la conducta”. Este suficient sa accesezi forumul unui ziar pentru a constata cresterea intolerantei citititorilor la orice comentariu negativ cu privire la prestatia publica a sefului statului. Testul cel mai important a fost episodul “tiganca imputita”, cind multi cetateni au condamnat comportamentului jurnalistei de la Antenta 3 si nu pe al presedintelui care i-a smuls telefonul mobil si i-a adresat cuvinte jignitoare. Agresiunea prezidentiala a fost considerata legitima de forumistii ziarelor. Pulsul dezbaterilor online este relevant pentru ca participantii la ele sunt la rindul lor formatori de opinie in comunitatile reale sau virtuale.

Unele observatiile cu privire la practici din presa sint intemeiate si cunoscute in breasla. Dar Basescu nu poate sa nu cunoasca sau sa ignore efectul acestora asupra opiniei publice tentate sa generalizeze. O iesire “la nervi” in calitate de cap al familiei Basescu, poate avea ca efect decredibilizarea oricarui demers critic. Chiar daca intentia sefului statului nu a fost aceea de a acuza intreaga presa, consecinta interventiei lui va fi cresterea suspiciunii publicului fata de presa. Nuantarile ulterioare sunt inutile si tardive din moment ce impresia a fost deja formata.

Traian Basescu nu se poate ascunde in spatele bunelor intentii ca  apararea onoarei celor trei femei din familie si protejarea institutiilor statului de asaltul mogulilor care doresc sa preia controlul asupra acestora. In locul unei rafuieli in public de la un presedinte este de asteptat apelul responsabil la interventia institutiilor publice sau a asociatiilor profesionale. Ar fi fost suficient si mai putin vinovat daca Basescu ar fi cerut Asociatiei Jurnalistilor din Romania, Agentiei de Monitorizare a Presei sau Centrului pentru Jurnalism Independent sa constate daca atacurile impotriva familiei sale sint inocente sau nu, exagerate sau nu. Cel putin intr-un caz, al “Evenimentului Zilei” care a publicat in 2005 un articol denigrator la adresa ministrului Monica Macovei, asociatiile profesionale si-au facut datoria. Ziarul a fost obligat sa-si ceara scuze.

Ioana LUPEA