O Americă în căutarea timpului pierdut

În aceeași zi în care se anunțau și ul­timele rezultate ale alegerilor preziden­țiale americane, cele pentru statul Flo­ri­da, agențiile de presă din întreaga lu­me puneau pe prima pagină prognoza Or­ga­nizației pentru Cooperare Econo­mi­că și Dezvoltare (OECD) care an­ti­cipa că în 2016 China va lua locul Sta­telor Unite. Această informație, venită imediat după alegerile prezidențiale din SUA, a apărut ca o confirmare a „de­cli­nului imperiului american”. Atît în Ame­rica, cît și în alte părți ale lumii, inclusiv pe la noi, nostalgicii neo-conservatorismului și ai politicii interna­țio­nale de forță de pe vremea lui Bush, dar și apostolii neoliberalismului radical tip Tea Party vor găsi aici semnele in­ca­pacității politice a lui Obama.

Că lucrurile nu sînt chiar așa de sim­ple, e altceva. Și prea puțini au timp să reflecteze asupra complexității datelor statistice. Chiar în ipoteza în care Chi­na ar ajunge la cel mai mare PIB din lu­me, asta nu înseamnă că prosperitatea se va revărsa asupra întregului popor chinez. Pentru cei care se îngrijorează ușor, un mic apel la memorie: acum două-trei de­cenii același lucru se aștepta de la mi­ra­colul economic japonez, iar mai apoi de la „tigrii” asiatici. Acum, China ur­mea­ză să detroneze America și Eu­ro­pa! O viziune conflictuală și competitivă asu­pra relațiilor internaționale pe care cel ce tocmai a fost reales președinte ala SUA nu o împărtășește. Iar națiunea america­nă a hotărît ca viziunea sa, și nu cea a adversarilor săi, să dea direcția în ur­mă­torii patru ani.

Pentru mulți, realegerea lui Oba­ma a reprezentat un șoc. Și nu doar pentru rasiști! În America, radicalii din ta­bă­ra conservatoare, precum Karl Rove, fost consilier și consultat politic al lui George Bush Jr. și un fel de guru al republica­nilor de dreapta, au încercat să refuze și să schimbe realitatea. Rove a contestat, miercuri dimineața devreme, în studioul de dezbateri de la canalul ultraconservator de televiziune Fox News, rezultatul alegerilor din Ohio. A fost nevoie ca una din moderatoarele emisiunii să ceară informații de la institutul care realiza exit poll-ul pentru Fox News pentru ca rea­li­tatea victoriei lui Obama să fie ac­cep­tată. Probabil că Rove aștepta ca un scenariu gen Florida 2000 să fie reluat. Atunci, tot o informație difuzată de Fox News a dus la schimbarea tendinței me­dia în comentariile privind rezultatul ale­gerilor din Florida. A urmat unul din cele mai critice momente din istoria SUA: contestarea alegerilor pînă la Curtea Supremă și desemnarea unui preșe­din­te care nu cîștigase votul popular! Pe de altă parte, unii reprezentanți ai ex­tre­mei drep­te economice din zona Tea Party au postat, la aflarea rezultatelor alege­ri­lor, masaje de disperare. La Cinci­nna­ti, filiala locală a Tea Party deplîngea „si­nuciderea întregii națiuni”, iar în O­hio mesajele trimise membrilor anun­țau că „în cîteva luni țara trece la socialism” și făceau apel la revoluție!

Se pare că republicanii pregătiseră, în speranța unui meci mai strîns, un scenariu juridico-politic de tipul psihodra­mei de la alegerile din 2000 pentru a împiedica sau contesta previzibila rea­le­gere a lui Obama. În Florida, ad­mi­nis­trația republicană a guvernatorului Smith a reușit să îngreuneze procesul numărătorii voturilor, dar lucrurile erau deja tranșate. Căci, în final, rezultatul a fost mult mai clar decît se așteptau re­publicanii, ­și un asemenea scenariu nu a mai fost activat.

Sistemul electoral american, așa cum a fost gîndit de părinții fondatori, ur­mă­reș­te să împiedice dictatura majorității. Deși a fost gîndit să favorizeze conservatorii, și progresiștii l-au putut folosi cu succes. De aceea, odată ce s-a făcut pu­blic și rezultatul alegerilor pentru marii electori din Florida, victoria lui Bara­ck Obama a devenit categorică. Cu 332 de electori față de doar 206 de electori obținuți de Mitt Romney, Obama nu a pierdut decît două state față de 2008, Indiana și Carolina de Nord, ambele tradițional ancorate la dreapta. Cîș­ti­gînd detașat votul electoral – sigur, cu o di­fe­rență mică în voturi! – în cîteva swing states strategice precum Ohio, Vir­gi­nia și, în final, Florida, și cîștigînd detașat și votul popular (50,06%, adică 61.713.086 de voturi față de 47,9%, respectiv 58.510.160), Obama a marcat o cotitură electorală cu semnificații ideologice clare: democrația este cel pu­țin la fel de importantă precum capitalis­mul pentru majoritatea americanilor.

Pentru republicani nu doar victoria lui Obama, ci și o serie de simboli­ce victorii locale împotriva unor re­pre­zen­tanți ai aripii conservator-religioa­se, reprezintă o lecție ce trebuie atent ana­li­zată. Înfrîngerea lui Todd Akin, băr­ba­tul pentru care „corpul femeii se închide în caz de viol”, dar și a altor ultraconservatorii precum Richard Mur­dock sau Scott Brown, care au fost sur­clasați de reprezentante ale aripii de stîn­ga a democraților, precum profesoara de la Harvard, Elizabeth Warren, sau Ta­mmy Baldwin, prima senatoare care și-a afirmat deschis lesbianismul, arată o schimbare de atitudine a ameri­ca­ni­lor. Dacă republicanii vor continua pe aceeași linie ideologică, vor rămîne mi­noritari. Aviz amatorilor!

Cristian PÎRVULESCU