Nota de fundamentare. A șantajului

„Scopul elaborării noului pro­iect de act normativ se înscrie în preocupările noastre de a dezvolta statutul de universități multicultu­ra­le și multilingve, în vederea com­patibilizării sistemului național de în­vățămînt cu sistemul european de educație și formare profesiona­lă”. Acesta este argumentul notei de fun­damentare a controversatului pro­iect de lege care prevede înfiin­țarea la Târgu Mureș a unei facul­tăți de medicină cu limba de pre­da­re maghiară.

Spoiala academică a limbajului de lemn nu poate ascunde, în­să, realitatea care vine la pachet cu în­cercarea de impunere a noului text de lege. Pretențiile europe­ni­zan­te, voit programatice, ale notei de fundamentare nu pot ascunde vădita comandă politică a demersului legislativ. Șantajul Uniunii De­mocrate a Maghiarilor din Ro­mânia, exercitat asupra partenerului de guvernare PDL, este evident. Aflată într-un moment critic, atacată din interior de nemulțumirea manifestată de platforme alternative de organizare politică ale ma­ghiarilor și de recenta demisie a liderului radical Laszlo Tokes, pe de o parte, și amenințată de către USL cu rămînerea, în premieră du­pă ’89, în opoziție după ale­ge­ri­le din toamna acestui an, UDMR joacă tare în fața propriului electorat, încurajată și de disperarea și fragilitatea PDL. Cazul UMF Târ­­gu Mureș e doar un mic exercițiu de forță într-un proiect mai amplu al liderilor politici maghiari. Un pro­­iect bine articulat, de secesionism pe criterii etnice, din care fac par­te acțiunile concertate din Harghi­ta și Covasna, iar, mai nou, diverse provocări în centre în care ungurii au o pondere mai mică din Ardeal, precum Târgu Mureș sau Cluj-Napoca.

Marea problemă pe care o scoa­te la iveală noul proiect de le­ge nu e aceea că niște sute de studenți maghiari vor învăța medicina exclusiv în maghiară, nici că as­ta le-ar putea compromite acestora șansele echitabile pe piața mun­cii din România după absol­vi­re, nici că, după noua articulare, UMF Târgu Mureș și-ar putea pierde acreditările academice. Lu­crul cu adevărat deranjant e altul: că nimeni la București nu înțele­ge ce se întîmplă cu adevărat în Ardeal și că forțele politice româ­nești nu au, de 20 de ani, un plan coerent de răspuns la șantajul și la provocările UDMR. Dimpotrivă, po­litica pașilor mărunți care carac­teriza Uniunea în deceniul trecut a devenit, mai nou și tot mai adesea, o politică a pașilor mari. Iar în loc de principii, de curaj și de viziu­ne politică, politicienii români ne servesc o retorică spoită în cuvinte goale pe dinăuntru, întocmai ca în nota de fundamentare a noii legi.

Ciprian RUS