Moldova între Uniuni

Pe domnul Igor Dodon, fosta tî­nără speranță a Partidului Comu­nist, actual președinte de formațiune po­litică socialistă, îl știe mai toată lu­mea. Iar dacă nu, o va face. Pentru că liderul socialist e mai harnic de­cît o albinuță: strică, drege, se agi­tă și oricum o întoarce, ajunge mereu în topul coloanelor de știri. Pe 8 mar­tie, cu un clip comunisto-siropos de­dicat „scumpelor femei” din Mol­do­va. În preajma recensămîntului, cu un îndemn adresat conce­tă­țe­ni­lor de a se simți – și mai ales de se a declara – moldoveni. De 1 mai, cu marșul socialiștilor „Pentru Mol­dova în Uniunea Europeană”.

Îmbrăcați în tricouri roșii, cu șepci și steaguri dichisite cu ce­le­bra stea comunistă, cetățeni onești, bine intenționați, dornici de a adu­ce țara rătăcită pe calea cea dreap­tă, scandează pe străzile Chiși­nă­u­lui: „Da Moldovei, nu unionismului!”

„Evenimentul de pe 28 aprilie este important pentru Republica Mol­dova din cel puțin un motiv: moldovenii vor scăpa de șantajul obținerii cetățeniei Române”, ne spu­ne Igor Dodon. Pentru că, deși sînt adepții Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan, micii dodoniști s-au bucurat că au fost ridicate vi­zele. Mai mult, unii dintre ei sînt ferm convinși că scopul marșului a fost tocmai acesta, de a sărbători liberalizarea regimului de vize.

„Guvernanții trebuie să înțe­lea­gă că poporul nostru nu vrea să fie sclavul europenilor și al ameri­ca­ni­lor. În Uniunea Vamală ne va fi mai bine!”,  anunță pompos o femeie de vîrsta a treia, cu cîțiva gură-cas­că în spatele ei. O tînără dom­niță, puțin mai de­rutată, susține con­trariul: „Mol­do­va a putut să se u­nească cu Europa și ăăăă… am venit să sărbătorim a­cest motiv. Deoarece moldovenii pot trece ța­ra… în Europa. Stegulețele cu U­niunea Vamală simbolizează că noi am trecut vama”. Respiră ușu­rată că a trecut testul apariției la te­le­vizor, dar nu știu dacă va în­țe­lege vreodată că cele două uniuni n-au nici în clin, nici în mînecă, u­na cu cealaltă.

Deruta de la evenimentul cu pri­­­cina nu-i una izolată, din păcate. Puțini sînt moldovenii care înțeleg cu-adevărat care-i treaba cu Uniu­nea Europeană și de ce liberali­za­rea regimului de vize a venit într-un moment esențial, chiar dacă gu­ver­nanții o folosesc cu neruși­na­re în campania preelecto­ra­lă, în cli­puri aproape la fel de si­ro­poase ca cele ale lui Dodon. Pu­țini se uită pes­te gard, în Odesa, Trans­nis­tria, Crimeea sau Donețk și în­țe­leg că rusu’ nu știe de glumă și că dacă vrea, vine cu tot cu ciubota lui co­mu­nistă peste tine. Iar Moldova-i cît un picior de ciupercă și, din pă­cate, are nevoie de o pălărie. Să fie oricare, numai nu rusească.

Lina VDOVÎI, jurnalist freelancer