Miting intre rug si sentimente

7 aprile 2009, ziua cind a ars trecutul, prezentul cetos, viitorul nestiut. Bocete de parinti , strigate de studenti, frica si angoasa au cuprins Moldova.

Marti, in Piata Marii Adunari Nationale am vazut si am simtit cum populatia unei tari se transforma in juvine, multimea unita, striga cu un glas plin de ura, inabusit de gaze ,,Jos comunistii!” Drept raspuns, cite o batrina care nu stie altceva decit “secera si ciocanul” ne reprosa “risurile poporului”. Am fost injurati de batrini, politie, dar ma simt mindra ca am curajul de a merge acolo chiar in pofida fricii care persista acum in casa fiecarui cetatean al Republicii Moldova.

Cind vedeam tineri cu capete de singe sau miinele frinte, credeam ca sint intr-un film de groaza unde rolul negativ il joaca Voronin, indiferent fata de situatia creata.

Focul din 7 aprilie nu a ars doar mobila, cladirea Parlamentului si portretul lui Lenin, a ars trecutul totalitar, a ars suferinta, supunerea, poate a deschis usa spre libertate, dar poate  nimic din toate astea nu este adevarat. In prezent insa in memorie ne-au ramas doar focul, durerea si haosul!

Valentina STRAISTA, anul I, Universitatea de Stat a Republicii Moldova, Facultatea de Jurnalism