Lumea vrea ceva pe gratis

Un lucru frapant, pentru cineva care urmareste cit de cit atent o campanie electorala in Romania, ar trebui sa fie comportamentul votantului generic in fata micilor “cadouri” pe care mai toti candidatii le ofera cu ocazia mitingurilor. Probabil ca acest fenomen a aparut cindva spre sfirsitul anilor ’90; acum este comun multor candidati, din toate partidele. Schimbarea mi se pare de proportii: daca in mai 1990 votantii veneau la mitingurile lui Ion Iliescu decisi sa-i ofere trandafiri candidatului, in mai 2008 aproape fiecare dintre participantii la o adunare electorala asteapta sa primeasca si altceva decit inerentele promisiuni – daca se poate, un mic cadou.

Si nu ma refer aici la ceea ce generic presa numeste micii si berea pentru momit votantii. Eram recent la un astfel de miting, intr-un oras mare al tarii. Un candidat la primarie comandase pentru concitadini un spectacol muzical si, la un moment dat, echipa sa de campanie a inceput sa imparta, dintr-o duba, ceea ce s-ar chema materiale promotionale: pungi de plastic si pixuri cu numele candidatului. Imediat s-a strins o multime promitatoare, mai ales femei si copii. Deodata, s-a stirnit un mic vuiet: dintr-o alta duba se imparteau brichete! Niste brichete smechere, care la capatul opus flacarii aveau un desfacator de capace de bere! Oameni si mai multi, mai cu seama tineri barbati. Agitatie, icnete, mici imbrinceli si obisnuitele strigate “Dati cite una, ca sa ajunga la fiecare!” Tot mai multi dintre cei care pina acum urmareau spectacolul de muzica populara, vazind agitatia, au inceput sa ingroase rindurile in jurul celor doua dube. Toata lumea dorea ceva. Ideea ca ar fi putut pleca acasa fara nimic pesemne ca ii alarma pe multi.

Dar asta nu era tot. Sa nu credeti ca cei care aveau deja pungi, pixuri si brichete nu au devenit brusc si mai animati atunci cind din prima duba au aparut sepcile si tricourile! Repet: toate acestea purtau numele unui candidat. Daca te-ai fi luat dupa imbulzeala produsa, ai fi putut crede ca respectivul candidat este cel mai iubit om dintre pamintenii din acea parte a tarii. Greu de descris in cuvinte zecile de miini intinse, corpurile saltate pe virfuri, giturile lungite, fetele alungite peste urechile celui din fata. Pentru femei si barbati, pentru bunici si nepoti, prinderea unui articol textil a fost, pentru un sfert de ora, dorinta cea mai evidenta.

Si, draga cititorule, ramine sa te intrebi, asa cum o fac si eu: cine oare are o parte mai mare din vina, cel care da ceva gratuit sau cel care asteapta sa primeasca ceva pe gratis?
Aceeasi intrebare am pus-o recent unui om cu o experienta mai mare intr-ale politicii. Asta nu-i nimic – m-a asigurat el. Sa vedeti ce se petrece dupa ce cade intunericul, cind incep sa se imparta, la mitinguri, canile si galetile din plastic!

Adrian CIOROIANU