Lucian Dîrdală: Maghiarii din Harghita și Covasna se simt amenințați de ritmurile integrării europene

Credeți că este doar o componentă a cam­­paniei electorale ceea ce fac re­pre­zentanții puterii, ai opoziției și extre­me­lor de la Budapesta?

În esență este campanie elec­to­ra­lă. Este o încercare a opoziției, în special a Jobbik, de a concura cu partidul de guvernămînt, care are o tradiție mai îndelungată a pre­zen­ței în Transilvania. Jobbik încearcă să-i prindă din urmă pe contra­can­di­dații lor. Este o practică obiș­nu­i­tă, politicienii români merg și ei în cam­panie în Republica Moldova. Sînt, însă, practici care displac UDMR, care dorește să fie unicul inter­me­diar în relația dintre populația ma­ghia­ră din Transilvania și guvernul de la Budapesta. Și în acest an, in­sa­tisfacția UDMR față de încercă­ri­le politicienilor maghiari de a cap­ta sprijin în Ardeal a fost evidentă. Sigur, însă, că oaspeții mai fac și ex­cese, se întinde coarda națio­na­lis­tă și uneori xenofobă mult mai mult decît e admisibil într-un stat de drept european. Reacția autori­tă­ților de la București a fost una justificată, aș spune eu, dar care nu va rezolva problemele. În anii ur­mă­tori vor veni alți lideri care nu vor fi neapărat pe lista de in­de­zi­ra­bili; în plus, este posibil ca acest gest al Bucureștiului să contribuie la sporirea popularității grupării Jo­bbik, atît în Transilvania cît și în an­samblul electoratului maghiar. E greu de spus, dar este posibil.

E pregătită România din punct de ve­dere legislativ să se opună manifes­tă­ri­lor extremiste?

România nu este pregătită și nici un stat nu este, nu din punct de ve­dere legislativ. Nu cred că pre­g­ă­ti­rea legislativă e atît de importantă, fundamentale sînt aspectele de or­din cultural, buna înțelegere în­tre co­mu­nități și dezvoltarea unui sen­ti­ment de loialitate a populației ma­ghiare față de statul român, o loia­li­tate civică. Nu va fi niciodată un atașament afectiv extraordinar, dar contează existența unui stat de drept care să le garanteze libertățile, să le ofere posibilitatea de a-și manifesta drepturile democratice la nivel local. Acestea ar fi măsuri pozitive. Observăm, însă, eforturile pe care le face comunitatea maghiară în a-și menține identitatea, spre exemplu participarea copiilor la eveni­men­te a fost și anul acesta impresio­nan­tă. Pe de altă parte, e clar că po­pu­la­ția maghiară, în special cea din județele Harghita și Covasna, se sim­te amenințată de ritmurile normale ale integrării europene și ale glo­ba­li­zării. Contactul cu exteriorul va duce la reducerea omogenității cul­turale a comunităților maghiare din aceste regiuni. Și cred că e bine ca liderii administrației publice, apar­ți­nînd UDMR și celorlalte forma­țiu­ni maghiare, să nu neglijeze, din motive identitare, imperativele de dezvoltare. Acestea presupun și atra­gerea de investiții din altă parte de­cît Ungaria și buna conlucrare cu autoritățile de la București.

Totuși ei spun că vor ceva mai mult decît o autonomie culturală.

Sînt convins de acest lucru. Mulți – nu toți – doresc autonomie pe criterii etnice, mai ales în zona se­cu­ias­că. Problema este aceea că actua­lul cadru constituțional din Ro­mâ­nia nu le permite asta și din punctul meu de vedere România nu ar trebui să se îndrepte spre așa ce­va. Etnicii maghiari tre­buie să decidă în pri­vin­ța importanței acestor o­­biective pe agenda lor. Doresc dez­vol­tare, prosperitate și atingerea al­­tor o­biec­tive în statul român sau uni­cul scop, pent­ru care sacrifică totul, este autodetermina­rea? Au­to­determinarea pe criterii etnice nu va fi dobîndită pe cale constitu­țio­na­lă. Anul 2014 este unul dificil pen­tru că avem situația din Scoția, Catalonia și alte feno­me­ne care pun în cauză coeziunea sta­telor-națiu­ne, însă îmi vine greu să cred că aceste eforturi vor duce la un rezultat concret.

Credeți că România suferă, în această situație, de o toleranță greșit înțe­leasă?

Nu, din punctul meu de vedere nu. Ce am observat este faptul că, în ansamblu, manifestările de anul acesta, exceptînd ziua de 14 martie, au fost relativ calme, fără tensiuni inutile. Problema aici nu e una de toleranță, ci este una de respec­ta­rea drepturilor și libertăților fiecărui ce­tățean român, indiferent de et­nie. Da­că discutăm de componenta su­pli­mentară pe care o pot sau nu avea minoritățile naționale și et­ni­ce, atunci putem folosi termenul de to­leranță, dar mie mi se pare confuz. Drepturile și libertățile constitu­țio­na­le includ exprimarea, adunarea, manifestarea fără opreliști a valo­ri­lor și punctelor de vedere.

Lucruri de care au parte.

Da. Din punctul meu de ve­de­re, fără să cunosc în detaliu situația din Ardeal, cred că în cea mai mare parte a localităților în care coexistă români și maghiari, cele două co­mu­nități se înțeleg bine, relațiile sînt pragmatice și se bazează pe res­pec­tul reciproc. Nu cred că lucrurile se pot schimba doar din cauză că, de 15 martie sau cînd sînt alegeri, po­liticienii agită spiritele pentru vo­turi.