Jurnalistul-prestator

In Romania acestui sfirsit de deceniu, gazetaria isi pierde panasul, inceteaza sa mai fie o “nobila si grea misie”, o meserie speciala. In anii ’90, solicitam guvernului sa nu fie asimilata munca ziaristului cu o activitate comerciala definita prin Legea 31. Acum n-as mai face-o, ca sa nu ma acopar de ridicol. Ziaristul devine pe zi ce trece un prestator de servicii, care livreaza produsul, isi incaseaza banii si se duce linistit sa se culce. Produsul trebuie doar sa fie vandabil, prea putin importa cu ce mijloace e realizat-lacrimi, singe, morti, durere omeneasca. Mecanicii auto  nu lucreaza conform unui cod deontologic si se simt foarte bine cita vreme masina merge. Jurnalistul-prestator o baga si pe ma-sa moarta in prim-plan pentru rating.

Personalitatile jurnalistice sint inlocuite cu colective depersonalizate de jurnalisti, omogene si eficiente, functionind ca intoarse cu cheia. Cenzura nu mai exista, pentru ca jurnalistul-prestator, adaptabil la orice slogan si organ media, se straduieste sa ghiceasca primul dorinta patronului. Clauza de constiinta e un titlu de povestire umoristica.

In afara de presa audio, video si presa scrisa, se dezvolta presa zisa, in care zicerea in forta, agresiva, bascalioasa, cu aluzii sexuale e considerata cu necesitate o informatie. Un adevar.

“Daca nu spui prostii, nu te asculta nimeni”. Cu aceasta maxima, Sexy Braileanca devine perechea lui Marshall McLuhan in zilele noastre.

Cristian Tudor POPESCU