FMI: de la „Bau–bau” la salvatorul pensionarilor

Interesant cum s-a transformat în ul­timele zile percepția despre FMI: dintr-un soi de sperietoare care „ne impune” tot felul de lucruri rele (mai ni­meni nu spune exact ce este atît de rău în cerințele Fondului) în salvato­rul națiunii. Ce ne facem dacă Fondul nu ne mai împrumută, se întreabă, re­to­ric, tot mai mulți politicieni. Panică! Nu se mai plătesc salariile și pensiile!

Eu nu cred că aceasta este o problemă. Bani de pensii se vor găsi. Boc n-are în nici un caz tendințe sinucigașe și nu va îndrăzni să taie, în plină cam­panie electorală, din veniturile bu­ge­tarilor. Problema este de unde va găsi resurse financiare și la ce costuri. Să notăm însă că, din cele 10 miliarde de euro pentru investiții, promiși la în­ceputul anului, s-a ales praful. În pri­mele nouă luni ale lui 2009, execu­ti­­vul a cheltuit cam 18 miliarde de lei (sub cinci miliarde de euro) pentru dru­muri, autostrăzi sau reparații de șco­li și spitale. Crede cineva că, indi­fe­rent dacă s-ar strădui sincer, Boc și echipa sa ar reuși să toace, în ultimele trei luni, peste 20 de miliarde de lei? Eu nu cred. Va prefera să-i dea pe salarii și pensii. Chel­tuielile cu personalul s-au majorat de la 5,3% în primele nouă luni ale lui 2008 la 7,2%, în 2009. Este adevărat, salariile au crescut ca ur­mare a măsurilor populiste ale cabi­ne­tului Tăriceanu, dar l-a oprit cineva pe actualul premier să introducă de la 1 iulie noua lege a salarizării unice? Da, știu răspunsul: băieții cei răi din PSD. Poate. Dar sunt tentat să cred că nici liderii PDL nu s-au grăbit să taie din salariile celor 1,35 de milioane de salariați ai statului (sau mai rău, să dea afară o parte din ei) și nici nu au vrut să se atingă de pensiile speciale ale militarilor, milițienilor și se­cu­riș­tilor într-un an în care principala lor preo­cupare este realegerea lui Băsescu.

În concluzie: să așteptăm rezulta­te­le alegerilor, să-l lăsăm pe viitorul șef al statului să desemneze un premier și apoi reluăm discuțiile se­rioa­se, precum cele despre acordul cu FMI. Faptul că această campanie ne-a lăsat fără guvern și fără nu-ș ce tranșă de la Fond ne va costa vreo cî­te­va zeci de milioane de euro sub for­mă de dobînzi plătite băncilor private.

Mircea MARIAN