Deficitul bugetar a fost scăpat de sub control

OPINIA VECHE: Care sînt da­to­riile pe care le are țara noastră în acest moment? 

SORIN PÎSLARU: România, ca stat, nu are datorii mari, raportate la produsul intern brut. Datoria publică totală, externă și internă, era de 22 mi­li­ar­de de euro la sfîrșitul anului 2008, adică 18% din produsul intern brut (PIB) din acel an. În 2004, datoria publică totală era de 14 miliarde de euro, iar în 2000 de 9 miliarde de euro, ceea ce înseamnă de asemenea sub 20% din produsul intern brut al acelor ani. În schimb în 2009, din ianuarie pînă în octombrie, datoria publică a cres­cut cu 10 miliarde de euro, deci cu aproape 50%. În continuare însă ponderea sa în PIB (care reprezintă suma bunurilor și serviciilor produse anual de o țară) rămîne redusă, la circa 27-30%.

Cele mai multe țări care sînt mai dezvoltate decît România au o datorie publică de cîte ori mai mare ca pondere în PIB. Grecia, de exemplu, are o datorie publică de pes­te 100% din PIB, iar Franța de circa 80%. Po­lo­nia are circa 60% din PIB, și vrea să privatizeze acum companii mari pentru a o re­duce, ca să se încadreze în pa­ra­me­trii de aderare la zona euro (ma­xi­­mum 60% datorie publică în PIB).

Problema cu datoria publică în România, în 2009, nu este mă­ri­mea sa, ci viteza de creștere. Faptul că în doar un an a trebuit să împru­mu­tăm 10 mi­liar­de de euro din surse interne și ex­ter­ne, adică aproape jumătate din datoria de la sfîr­situl anului 2008, pentru a men­ține stabilitatea eco­no­miei și a sta­tu­­lui, arată că nu am fost pregătiți de­loc pentru criză.

Greșeala a fost că BNR ar fi trebuit să strîngă mai mulți bani la rezerva valutară reală

O.V.: Zvonurile, conform că­ro­ra statul va fi în incapacitate de plată, sînt reale? Cum vor fi da­to­ri­ile plătite?

S.P.: Datoriile vor fi plătite la fel ca și pînă acum, pe de o parte de către Ministerul Finanțelor, din veniturile încasate la bugetul de stat din taxe și impozite, iar pe de altă parte de către Banca Națională.

Dacă întîrzie cu rambursarea pot fi probleme, dar economia Ro­mâ­niei, care produce bunuri și servicii, adică PIB, de peste 100 mi­liar­­de de euro anual și din care se strîng taxe, im­po­zite și contribuții sociale de circa 30 miliarde de euro pe an, are capacitatea de a susține un serviciu anual al datoriei publice (adică rata plus dobînzile) de 3-4 miliarde de euro pe an fără pro­bleme.

O.V.: Pe timp de criză, politica economică a fost bine gîndită?

S.P.: Politica economică nu a fost bine gîndită din păcate, dar des­tul de bine înain­te de criză. De­fi­ci­tul bugetar a fost scăpat de sub control în ultimele luni din 2008, iar Ban­ca Națională a gre­șit conside­rîn­d rezervele minime obligatorii pe care le cere băncilor (adică depozite obli­gatorii făcute de bănci la BNR ca procent din de­po­zi­te­le atrase de acestea de la persoane fizi­ce și companiii, la care BNR plătește do­bînzi foarte mici față de cele de pe piață) ca făcînd parte din rezerva valutară a țării. De fapt, FMI a considerat că acești bani nu sînt rezerva valutară, așa că BNR a fost desco­pe­rită în fața presiunii pe cursul leu/euro și a trebuit să accepte să îm­pru­mute 20 miliarde de euro de la FMI și UE pentru a contrabalansa rambursarea unei părți din rezervele minime obli­gatorii către bănci. Greșeala a fost că BNR ar fi trebuit să strîngă mai mulți bani la rezerva valutară reală, nu îm­prumutată de la bănci, în perioada de creștere economică. De exemplu, așa fac țările din Asia, inclusiv China, din 1997 încoace, adică după criza economică care a prăbușit cursul în Coreea de Sud, Thailanda și alte țări din zonă. Împrumutul a ajutat la stabi­li­tatea economică, nu se poate nega.

În campania electorală se înfruntă urmași ai vechii nomenclaturi

O.V.: Pe partea cealaltă cum vedeți campania electorală, avînd în vedere că acest subiect – al îm­pru­muturilor externe – este evitat?

S.P.: În campania electorală se înfruntă urmași ai vechii nomenclaturi comuniste cu noua generație de „pradă”. În 2010 vom vedea probabil cu adevărat cum arată economia și care este valoarea reală a cursului leu/euro.

O.V.: Cum va fi influențat viitorul economic al țării?

S.P.: Era mai bine fără aceste credite luate, dar nu putem spune că ne vor su­fo­ca economia și nu vom putea să le ram­bursăm. Problema este dacă nu va fi necesară o creștere de taxe care să micsoreze atractivitatea investițională. La 5 miliarde de euro investiții străine directe în 2009 încă stăm bine, chiar dacă sînt la jumătate față de anul trecut. Mai tîrziu sau mai devreme proba­bil însă că taxele vor fi majorate, mă­car în funcție de venituri / active de­ți­nute, pentru că acum Ro­mâ­nia are una din cele mai nedi­ferențiate politici fiscale.

George GURESCU