De la combinagiu politic toxic la „terorist al aerului”

Viorel Hrebenciuc este, de ani de zile, un politician disprețuit de public pentru felul în care a des­trămat alianțe, a „cumpărat” parlamentari la bucată pentru a trece legi neconvingătoare, pentru un fel de a face politică în subteranele ob­scure ale Casei Poporului. Cînd vroiai să afli dacă este sau nu este votată o lege, dacă trece o moțiune de cenzură, dacă pică un Guvern sau nu, dacă vor trăda niște parlamentari, dacă se schimbă ori ba majoritatea în Parlament era de-ajuns să te uiți la fața „guzganului rozaliu” – cum inspirat l-a ștampilat Cris­tian Tudor Popescu acum vreo zece ani.

Doar că lucrurile astea pentru care Viorel Hrebenciuc a fost privit de public drept reprezentarea rău­lui sînt – și aici o să încruntați din sprîncene – normale într-o demo­cra­ție. Negocierea, lobby-ul și arta de a-i convinge pe alții că interesul lor este să schimbe barca într-un mo­ment decisiv sînt rele acceptate și folosite atît în Casa Poporului cît și în Capitoliu sau Bundestag.

De fapt, Viorel Hrebenciuc a accep­tat cu plăcere epitetele cu care a fost „gratulat” ani la rînd, de la șobolan la guzgan, de la combinator la bișnițar de voturi. Pentru că tot acest mister din jurul său i-au creat o aură de putere pe care a pur­tat-o cu plăcere la următoarele ne­go­cieri, ba chiar și-a sporit-o pentru ca adversarii să se teamă iar co­legii să-l țină aproape.

Cam așa a fost văzut Hre­ben­ciuc pînă acum. Un politician de­tes­tat, un combinagiu, un sfarmă-ali­a­nțe, un cumpărător-vânzător de voturi și conștiințe, un stîlp putred de partid și de stat. Un impresar de politicieni și fotbaliști – pentru că nu trebuie uitată și prietenia sa cu Gigi Becali, patron la Steaua.

Însă portretul lui, cu toate tu­șe­le groase asupră-i, nu avea încă umbre penale. Asta nu îi salva im­a­ginea, dar îi lăsa mereu o aparentă onorabilitate.

Odată cu ancheta DNA, din care aflăm stupefiați dimensiunile unui furt de păduri ale statului și schema simplă prin care copacii sunt transformați în bani, Viorel Hrebenciuc devine, pe lîngă personajul toxic pe care-l cunoșteam, un atentator la sănătatea noastră. ­ „terorist” al aerului pe care-l res­pirăm, un fundamentalist penal cu drujba-n mînă. Devine, pe scurt, un infractor periculos căruia nu-i pasă dacă poporul mai respiră du­pă o combinație penală pe care el o execută cu sînge rece.

Dacă în politică toate negocierile murdare pe care politicianul Hrebenciuc le-a făcut i-au adus acestuia succesul și parvenirea în funcții de partid și de stat, în fața procurorilor talentele sale îi vor aduce doar niște ani de închisoare fără glorie.

De unde se vede că orice aptitudini trebuie folosite cu măsură și doar în domeniul potrivit. Dacă în negocierea politică ești un as, cînd folosești aceleași trucuri pentru a parveni financiar s-ar putea să plătești cu ani din viață.

de Liviu IOLU