Cel mai important mesaj

Protestatarii din Piața Uni­ver­si­tă­ții au o problemă. Nu sînt ascultați. Toată lumea pretinde că-i ia în serios. Puterea repetă isteric cuvîntul „dialog”, deși e evident că nu e în stare să practice sportul ăsta.

Dar esen­țialul se uită. Se uită că atunci cînd Arafat a fost susținut din stradă, cu­vîntul de ordine a fost stop privatizării sănătății. Se uită că majorita­tea mesajelor converg către dorința de a pune la punct o societate mult mai echitabilă. România de azi e una a privilegiilor, a monopolului în busi­ness, este un caz clasic de capitalism dereglementat.

Tot ce a înțeles din asta unul din liderii opoziției, Crin An­to­nescu, a fost exprimat într-o sintagmă obo­si­tă: „Traian Băsescu este ultimul pre­șe­dinte comunist”. Asta e, cînd nu pri­cepi, te întorci la vechi sloganuri. Că ninge, că plouă, unii stri­gă veșnic jos comunismul, jos se­cu­riș­tii. Cînd problema noastră e sensibil diferită. Groapa bogați – săraci se tot adîn­ceș­te. Pătura de jos plătește cri­za ac­ceptînd de voie de nevoie să-i fie privatizate drepturile. Însăși si­tu­a­ți­i­le în care cetățeanul de azi poate pro­tes­ta s-au redus dramatic.

Poate una dintre cele mai efici­en­te soluții într-o lume normală ar fi fost o grevă generală. Dar cum să faci gre­vă generală cînd cea mai mare fri­că a românilor (măsurată de IRES) ră­mî­ne frica de a-ți pierde slujba. Și cum să faci grevă generală cînd ma­jo­ritatea angajaților stau într-o zonă gri, un soi de zilieri pe vecie. Cartea de muncă a ajuns un lux.

Însă mesajul important acesta ră­mîne: nu vrem stat minimal, vrem stat responsabil, preocupat de echi­li­bru social, de egalitate de șanse, de redistribuirea echitabilă a venitu­ri­lor. În ultimii trei ani, Traian Bă­ses­cu s-a revendicat exclusiv de la po­li­tici de austeritate europene. A re­pe­tat mecanic necesitatea tăierilor și a îmbrobodit toată afacerea într-un discurs al urii împotriva săracilor-ca­re-nu-muncesc. A făcut asta concentrînd toată povara asupra păturii vulnerabile.

O ipoteză care bîntuie acum e aceea că Piața Universității va da celebra Alba ca Zăpada, celebra miș­care anunțată de fostul consilier pre­zi­dențial, Sebastian Lăzăroiu. Îmi pare o intoxicare de trei lei. Am fost zi de zi acolo și știu că de acolo e imposibil să iasă vreo mișcare articu­lată politic, vreun lider. De acolo ar trebui să iasă mesajul de care vorbeam mai sus. Și atît. Restul nu e decît încercare de confiscare. Me­sa­jul e mai important decît „mediul”. Opoziția care stă să vină la putere sau învață ceva, sau va cîștiga ne­meritat niște alegeri.

Costi ROGOZANU