Căutăm țapi ispășitori?!

Vinovat pentru înfrîngerea cu Olan­da trebuie socotit și Pițurcă, principalul artizan al izbînzii ob­ți­nu­te săptămîna precedentă în Tur­cia fiind citit, dominat și învins de Van Gaal. Nu prin KO, cum arată sco­rul, dar la puncte. Conform unei opinii mai largi, eroarea tehnicianului a constat în faptul că, prea încrezător în steaua „tricolorilor”, a folosit la București aceeași garnitură ca și la Istanbul.

Surprinzător, n-a schimbat nimic în formula de start, deși fotba­liștii români, îndeobște cei din campionatul intern, nu sînt obișnuiți să susțină partide oficiale, cu miză, la intervale scurte. Că ar trebui să re­zis­te unui asemenea ritm e altă mînca­re de pește. Cert e că nu reușesc, să ne reamintim de barajul cu Slovenia din 2001: patru zile după o evoluție în­cu­rajatoare la Ljubljana, „națio­na­la” a clacat și a ratat calificarea la București!

Din păcate, Pițurcă n-a ținut cont că titularii utilizați la Istanbul pot fi obosiți, nu atît fizic, cît mental, de un­de cascada de gafe a fundașilor la­terali și lipsa de sincronizare a „centralilor”. Dacă n-ar fi trăit sub o imen­să presiune psihică, de presupus că băieții noștri ar fi greșit mai puțin. Au gafat mai ales Tamaș și Raț, D. Goian și Chiricheș, dar nu numai ei, ci și Grozav, B. Stancu, Bour­cea­nu, Pintilii și Torje. Nu și Marica, excepția menită să confirme regula. Amănuntul că însuși selecționerul a pus sub semnul îndoielii, după meci, decizia de a nu schimba garnitura vorbește de la sine. Autocritica îl in­criminează.

Unii pretind că ne-au curățat, nu obligatoriu în această ordine, Tă­tă­ru­șanu, Tamaș, fazele fixe și arbitrul. Scoțianul ne-a nedreptățit, dar nu ne-a și furat. În rest, am plătit scump relaxarea din fazele fixe, boemia, nea­tenția. Am încasat în urma lor trei goluri, însă nu-i de acuzat Pițur­că. Nu neapărat el sau cu precădere el întrucît astfel de faze nu pot fi pre­gă­tite sută la sută. Rămîn la mîna ha­zardului căci n-ai cum anticipa ce se va întîmpla la uliii și porumbeii, cum antrena o mișcare browniană!

În condițiile în care, în ansamblu, „naționala” a dezamăgit marți, n-ar fi de arătat cu degetul în special spre Tătărușanu și spre Tamaș. Fără să impresioneze ca la Istanbul, unde a avut un plonjon salvator la 0-0, Tă­tă­rușanu n-a greșit la golul 1, asta socotind că a boxat totuși mingea în afara careului. Evident, n-ar fi trebuit să respingă în față, doar că a respins la 17 – 18 metri de poartă, adică des­tul de departe încît să micșoreze pe­ri­colul pe moment. Cît despre Ta­maș, să nu uităm că a acoperit un post ne­convenabil, incomod și expus. și da­că nu s-a sacrificat, a acceptat un compromis în interesul colectivului, ceea ce îi acordă circumstanțe atenua­nte. Devotamentul iartă multe.

L-am auzit ieri pe selecționer de­clarînd că „avem o echipă în de­ve­nire”. Pentru că așa stau lucrurile, s-ar cuveni s-o ajutăm să crească, să se maturizeze. Altfel zis, să încer­căm să construim, să-l ajutăm pe Pițur­că, nu să-l contestăm, strîmbatul din nas fiind lucrul cel mai simplu. Despre asta însă vom mai discuta.

Ovidiu IOANIȚOAIA

Textul a apărut joi, 18 octombrie, 2012, pe blogsport.gsp.ro/ioanitoaia