Asociația Decedaților Teleorman: cum am părăsit incinta

Sub-semnații solicităm în mod in­sistent să fim audiați în Dosarul cu același nume, în calitate de în­făp­tuitori. Principala noastră în­făp­tuire, cu care ne mîndrim în mod de­o­sebit, este exercitarea votului la Referendum.

Iată faptele: în ziua de 29 seara, cu puțin înaintea închiderii urne­lor, am fost chemați să salvăm Ro­mâ­nia. În momentul respectiv, la între­ba­rea ce poate să facă dom­nu Dragnea pentru noi (făcuse a­tî­tea), ne-am răs­puns tot cu o în­tre­ba­re: ce pu­tem noi să facem pentru domnu Drag­nea?

Ca urmare, după ce am rîs și-am glumit, am părăsit incinta, con­trar dispozițiilor în vigoare, însă în mod organizat, în dricul pri­mă­riei (cîți am încăput) sau încolonați în spatele acestuia.

Menționăm că i-am dat în ju­de­ca­tă pentru mărturie mincinoasă pe cetățenii care au declarat că nu ne-au văzut la fața locului, respectiv la urne. Dovedim cu acte în re­gu­lă că noi nu putem fi văzuți, fiind strigoi, adică fantome. Dar niș­te strigoi decenți, respectați, cu­nos­cuți și apreciați în democrația noastră.

Declarăm și susținem că nu am votat decît cei care eram pe listele circumscripțiilor, o singură dată – ceilalți cerînd urna mobilă.

Care a fost greșeala noastră? Că, după ce ne-am exercitat drep­tul constituțional, ne-am oprit la o tombolă cu cîntare, pentru a e­fec­tua cîteva dedicații. Fiindcă am ză­bo­vit la fața locului mai mult decît ne-am propus, ne-au găsit a treia zi procurorii, cu capul pe capota dri­cului, unde ne-au și interogat, se­sizîndu-se din oficiu nu pentru fap­tul că am votat, ci pentru că era prima oară cînd se confruntau cu grup atît de mare de strigoi mah­muri.

Aceasta este măreția Drep­tu­lui: domnu Dragnea nu poate fi con­damnat doar pentru faptul că noi am ținut morțiș să votăm.

Respetele noastre!

Lelia MUNTEANU