5 despre alegerile 2016

Am avut o campanie electorată atipică. Probabil cea mai in­te­re­san­tă campanie mută la care am asistat în 20 de ani de presă. 5 ob­ser­vații:

1. Avem alegeri prim-ministeriale deghizate în alegeri par­la­men­tare. Puțini alegători au idee cine le-au fost candidații pentru fun­­cțiile de senator și de deputat. În schimb, toa­tă lumea știe de Cio­loș sau de gea­mă­nul său Csolos (în funcție de ta­bă­ra din care fac parte și de mij­loa­ce­le de informare de un­de-și iau ști­ri­le). PNL și USR aveau nevoie de o marcă electorală pe ca­re să și-o pu­nă pe afișe. PSD avea ne­voie de un ad­ver­sar. Și pentru unii, și pentru cei­lalți, premierul Dacian Cio­loș a fost so­lu­ția salvatoare în ju­rul căreia și-au con­struit campania electorală. A­șa­dar, deși Constituția României de­se­nea­ză un alt sistem electoral, în campanie s-a vorbit aproape ex­clu­siv de primul ministru, pe care ni­me­ni nu l-a găsit, evident, pe lis­te.

2. Avem din nou un preșe­dinte jucător, im­­­plicat în campanie. Kla­us Io­ha­nnis a setat a­gen­da de campa­nie – anti­co­rup­ția – și a ținut cu din­ții de ea. A separat a­pe­le, punîndu-i de-a stînga pe hoți și de-a dreapta pe virtuoși. A mers pî­nă a­colo încît nu i-a primit pe „pe­nali” pe scena oficială de lîngă Arcul de Triumf la parada de 1 Decembrie. O strategie electorală ca­re ridică din nou semne de întrebare asupra „ne­u­­tra­lității” constitu­țio­nale a pre­­șe­din­­telui României, oricare ar fi el.

3. S-a furat mai puțin. Mai ți­neți minte campaniile electorale cu ar­ti­fi­cii, cu cearșafuri cu chipul can­di­da­ți­lor care înfășurau blocurile, cu cher­me­­ze cîmpenești? Acele cam­panii ți­pau: bani negri! De doi ani, DNA in­ves­tighează zeci de dosare de corup­ție privind finanțarea par­tidelor și a cam­paniilor. Asta i-a fă­cut pe politicieni să se teamă și să nu mai arunce zeci de milioane de euro în campa­nie. De asemenea, s-a schimbat legea elec­torală, care – ce ciu­dățenie! – practic fa­­ce im­po­si­bi­lă orice formă de pub­­li­ci­tate e­lec­to­r­a­lă în momentul în ca­re campania electorală începe oficial. De aici, impresia „că nu sînt ale­ge­ri”. Par­­ti­dele mari, care își permi­te­au să arun­ce purcoaie de ba­ni în ale­­ge­ri, au fost avantajate de no­ua le­ge, pentru că aveau notorietate. Au fost de­za­van­tajate partidele noi, ca­­re a­veau ne­vo­ie să se prezinte electoratului.

4. Am revenit la votul pe liste. Ul­timul Parlament, ales uninominal, a fost cel mai slab și, statistic, cel mai co­rupt din istoria postdecembristă a României. De unde se vede că nu sis­te­mul de vot curăță politica, ci selec­ția oamenilor care intră în politică.

5. S-a mințit mai mult și mai sistematic. Minciuna a fost livrată ca adevăr unor categorii de alegători însingurați în bula lor informa­țio­na­lă. Politicienii au avut o misiune mult mai ușoară să livreze minciuni unor cetățeni care și-au pierdut exercițiul dia­logului și al dezbaterii. Fiecare în tribul lui, de la cercul de pe Face­book, la cercul telespectatorilor unui post de știri, acești oameni au fost fe­ri­ți de „pericolul” contaminării cu pă­reri contrare. Prin urmare, o min­ciu­nă care multora li se pare eviden­tă, cum este „Cioloș, fiul lui Soros”, es­te pentru mulți români adevăr absolut pentru că „s-a zis la televizor”.

Text de Florin NEGRUȚIU, jurnalist „republica.ro”