Surprizele de la catedră
1001 de chipuri 28 februarie 2012 Niciun comentariu la Surprizele de la catedră 0Erau zilele școlii din sat cînd doamna Maria a adus în fața inspectorilor nunta țărănească. Cîțiva elevi mai îndrăzneți din clasa a IV-a au urcat în curtea școlii chiuind și amintind sătenilor de strigăturile despre care se spunea odată că aduc liniște în casă însurățeilor.
Le învățaseră de pe foile învechite după care învățătoarea umblase înainte prin sat și le adunase de la bătrînii locului. De pe la unii bunici a adunat sumane, ii, catrințe și lăzi pentru zestre. „Mîndri erau și băieții și fetele de ținutele pe care le-am găsit. Pe urmă le-am împărțit pe mărimi, le-am mai ajustat și cu ele ne-am făcut rolul”, își amintește învățătoarea, scotocind după fotografii. Acum, nuntașii de atunci sînt la liceu, dar uneori tot mai trec pe la „doamna” care i-a purtat pe la toate concursurile din zonă. Ultima dată i-au trecut pragul la sărbători, cînd a colindat-o o ceată de muzicanți. S-au strîns toți cei pe care i-a îndrumat spre instrumentele muzicale și i-au mulțumit cu un ler care a făcut să răsune ulița.
Talentele de la radio
Maria stă la catedră de patruzeci de ani. I-au plăcut dintotdeuna muzica și obiceiurile tradiționale, pentru care a făcut muzeul din comună ca să nu se piardă. Din toate generațiile pe care le-a îndrumat, ultimele sînt celebre pentru talentele pe care le-a remarcat doamna încă din ciclul primar. „Dragoș, de pildă, avea bună ureche muzicală și m-am gîndit că ar putea mai mult și cu cîteva repetiții a intrat la Suceava la Colegiul de Artă «Ciprian Porumbescu» fără probleme”. Acolo, băiatul zvăpăiat a descoperit clarinetul care i-a asigurat „un drum de vis”. Acum student în primul an de facultate la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, Dragoș este membrul unui ansamblu și lucrează la un radio în oraș, doar pentru că părinții au ascultat atunci sfaturile învățătoarei.
Patru ani mai tîrziu, i-a îndeplinit visul unui alt copilaș chiar la emisiunea Andreei Marin. Mihai avea șapte ani și nu putea să urce pe scaunul de la sistemul de tobe care a intrat pe ușa surprizelor acum nouă ani. „Prima demonstrație a făcut-o în direct, încurajat de aplauzele oamenilor din sală. Era așa de vesel încît pe drumul de la București la Iași a sărit întruna”. Dacă ar fi să se gîndească la un elev anume din sat doamna l-ar alege pe Vasilică. Lui i-a croit drumul în așa fel încît să-l scape de grijile de acasă. S-a interesat de un program care a fost lansat în 2006 și i-a depus dosarul băiatului, după ce acesta a luat nota maximă la testarea dată în județ pentru ocuparea locurilor disponibile.
De atunci copilul nu mai cunoaște lipsurile din familie, pentru că la Iași are de toate, oferite de Guvernul României.
Iulia CIUHU









Adaugă un comentariu