Ghidul unui student flămînd

Cînd vine vorba despre emi­siu­­nile culinare, studentului ro­mân nu-i prea lasă gura apă. Asta pen­tru că nu și-ar permite nicioda­tă să mănînce caviar sau fructe de mare, iar dacă ar face-o, nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. Pe princi­piul „n-am să am niciodată in­gre­die­nte pentru o cină în stilul bu­că­ta­rilor șefi ai restaurantelor de cinci stele”, ne deschidem fri­gi­de­­rul și facem o pizza cu ce ne-a mai rămas din pachetul de acasă.  Așa, doar ca să nu ne culcăm ne­mîncați.

Iar dacă ar vrea să facă un me­niu pentru românul de rînd, Ja­mie Oliver ar trebui să se uite la emi­siunea de pe Discovery a lui Bear Grylls. Nu pentru că ar fi în pa­nă de idei, ci pentru că așa ar fi sigur că ne-am permite și noi să fa­cem rost de alimentele necesa­re. Asta pentru că se găsesc, la propriu, pe toate gardurile.

Dar pînă atunci, am putea să furăm unele din tehnicile de su­pra­viețuire ale lui Grylls, să știm ce să mîncăm cînd bursele nu vin la timp, sau cînd rămînem fără bani și colegii de cameră s-au să­tu­rat să împartă în fiecare săptă­mînă bucatele de acasă cu noi. Sa­lată din rădăcini de copac sau din alte buruieni care cresc în parcul de lîngă universitate ne-ar prinde bine la micul dejun, iar la amiază, o mâncărică din bulbii la­le­lelor ofilite din fața Casei de Cultură a Studenților, cu un pic de bulion, ne-ar ține burțile pline. 

Sînt doar cîteva dintre meniurile pe care ni le-ar recomanda Grylls dacă am reuși să-l aducem aici. Iar când nu mai avem bani de o cafea la Balenă, ne putem găsi energia de dimineață în țepii cactușilor colegei de ca­meră, pe care s-a chinuit să-i crescă și care oricum nu vor înflori niciodată.

Soluții sînt, iar în vremea de foamete studențească sigur nu am muri de inaniție. Și nici dacă ne-ar da afară din cămin, pe veșnicul motiv de neplată, nu am duce-o mai rău. Tot emisiunea de pe Dis­co­very ne învață ce să facem, doar să nu se prindă părinții că am cheltuit banii pe bere. Un hamac bine prins de crengile copacilor din Copou ne-ar ține loc de cul­cuș și ne-ar proteja de ploaie.

Și se poate, vă spun că ieri am văzut un cer­șetor ascuns după un tufiș înfrun­zit, în Fundație. Cred că s-a uitat și el la Bear Grylls, pentru că nu i se vedeau decât picioarele, iar ra­murile dese îl protejau de soare.

Alexandra ȘANDRU