O lăcustă de 12.000 de Euro

Dacă îi studiezi cu atenție tră­să­tu­rile, cei doi ochi albaștri, obrajii supți și ridurile dintre sprîncene par a contura un personaj mai degrabă gîn­ditor, serios, tenace și plin de pre­ocupări. Un bărbat cu cravata me­reu asortată și părul alb sculat în vîr­ful capului, ca al unui fotbalist în a­fara terenului de joc. Încruntarea-i pare să aibă rădăcini adînci în sufletul, inima și mintea sa, toate puse în slujba poporului român. Culmea in­te­ligenței sale transpare atunci cînd cele două lentile ale ochelarilor sînt aruncate în grabă pe nas, iar tonul i se schimbă brusc și devine mai grav decît al unui magician în robă nea­gră și baghetă între degete. Zîm­beș­te rareori, așa cum i se cuvine unei figuri publice marcante, cu respon­sa­bilități și atîtea griji pe cap.

Și ce bine vorbește! Promite și ju­­ră ca o studentă în fața popii cu pomeții îmbujorați. Mai și gesticu­lează, așa a învățat că poate fi con­vin­gător, doar nu își plă­tește de­geaba grupul de PR-iști. Iar dacă este hui­duit, se pitește după sca­u­ne și du­ce telefonul la ureche, pă­s­trînd mas­ca unui bo­va­rism vi­cios. Dar nu se ru­și­nea­ză nici un pic, de par­că ploaia de su­nete o­că­rî­toa­­­re nu îl co­­tro­peș­te din toa­te di­rec­țiile fo­rului eu­ro­pean.

L-ați întreba dacă mai are mo­dele? Nu, ceilalți doi colegi sînt niște lași slăbănogi care și-au căl­cat sfînta „misiune de a a­pă­ra in­teresele popoarelor pe ca­re le reprezintă” la presiunea jurna­liș­ti­lor invidioși de la „The Sunday Times”.

Adrian Se­ve­rin e modelul ti­pic de om in­co­rect, ha­psîn, în­că­pă­țî­nat ca un ber­bec care, chit că a a­juns în ul­timul rînd al Par­lamentului Eu­­ro­pean, rămîne lă­cus­ta su­pra­vie­țu­i­toa­re.

Lina VDOVÎI