Printre urechi

Nu știm nici pînă-n ziua de azi ci­ne l-a pus cronicar al satului, dar de la mic la mare, Ion le cunoștea pe toa­­te. Care cu cine umblă, ce vorbește, cît fîn cumpără, ce ține în ogradă și ce as­cunde noaptea sub preș, cînd se cre­de că toți dorm. Nimic nu-i scapă u­rechilor, nici măcar de cîte ori l-a în­șelat Maricica pe Vasea sau unde doarme Gheorghe în nopțile în care bea mai multă spirtoasă decît îi permi­te stomacul. Știe pînă și cînd îi cal­că propria nevastă strîmb.

Bineînțeles că nu le scria pe toate în „Gazeta de grajd”, că nu voia să su­pe­re pe nimeni. Ion era doar un om sim­plu, care-a avut norocul să se nas­că tăcut și ascultător și, cu sau fără vo­­ia lui, să le afle pe toate. Dar ce a­pă­rea în săptămînalul lui de actualitate și atitudine țărănească reflecta doar partea bună a vieții satului, cîți litri de lapte se vînd zilnic și cîți locuitori plea­că în fiecare sîmbătă dimineață la tîr­gul de la Pașcani.

Pînă cînd s-a îndrăgostit de Leana, focoasa croitoreasă cu ochelari și păr brun din satul vecin, și s-a dus totul de rîpă. Pentru că ea se plictisea de ști­rile citite în gazeta lui Ion, pe care le con­sidera banale, și-a început să-i cea­ră să le facă mai interesante, să pună în ziar și toate bîrfele, secretele și con­fidențele pe care le-aude Ion zi de zi și din care îi mai povestește și ei cîte ceva, în treacăt. Și, mai de dragul Lea­nei, mai de frica de-a nu se căsători cu mașina de scris, Ion se conformă. Dar ei tot nu-i ajungea, satul trebuia să știe tot. Așa că noaptea asculta ce mormăia bărbatul în somn și completa la ziar.

***

Acum, Vasile nu mai vinde ni­mă­nui lapte de mîhnire, în tîrg la Paș­cani abia dacă se mai duce cineva, pentru că nimeni nu mai are în­credere în Gheorghe, singurul din sat cu mașină cu remorcă, dar „Gazeta de grajd” are de trei ori mai mulți cititori, totul datorită noii secțiuni de adevăruri actuale: WikiScurgeri.

Ioan STOLERU