Paranteză gastronomico-redacțională

Mi-ar plăcea să-i văd pe Păuleț, Olariu, Lupu, Gurescu, Vdovii, Con­druc și tot neamul lor cel opinist în si­tu­ația mea de-acum, cînd tocmai am fost rugat să-mi exercit, cît mai simpa­tic cu putință, rolul de mumie re­dac­ți­o­nală. Știu că viitorul lucrează în fa­voa­rea lor, așa cum și trecutul le va de­veni – măcar la numere omagiale – a­li­at. Și-mi place să cred că, peste vreo 200 de numere, își vor scoate de la dos­pit amintirile, cu acea plăcere pe care doar cei din tagma „opiniștilor” re­u­șesc s-o înțeleagă. Iar amintirile au da­rul ăsta parșiv: cu cît le lași mai mult să stea, cu atît își măresc volumul. Drept urmare, îmi permit să vă dezvălui re­țe­ta de „opinist”, așa cum am trăit-o eu și am văzut-o coaptă și rumenă:

Luați dumneavoastră vreo 300 de gra­me de Cătălin Chirilă, pe care îl stre­curați și-apoi îl cerneți cu o lingu­riță de Bogdan Lupescu și-ncă una de Daniel Șandru; în timpul ăsta, ca să nu stați degeaba, fierbeți într-un ibric 140 de mililitri de Dana Nica, Costică An­drei, Manuela Andrei și Mihai Ghi­duc; turnați mililitrii peste chirili, lu­pești și șandri, amestecați progresiv cu de­getele și – e-sen-ți-al! – puneți și un pa­chețel de Boieru în amestec, că, fără el, se cruzește totul și-o să vă luați cu mîi­nile de baticuri; lăsați mixul la cres­cut vreun ceas și nu uitați să-l a­co­pe­riți cu un ștergar înmuiat în umor, ne­bu­nie, țăcăneală și scrum de țigară; cît timp crește aluatul, puteți face ca Lu­pu al vostru (și precum Costache al lui Păstorel Teodoreanu), și-anume, să vă turnați un păhărel de pelin; cînd cre­deți că v-ați revenit, puteți să faceți a­mestecul, pe care apoi o să-l trîntiți cu grijă peste aluatul gata preparat: ha­za­pari, cobuji, butnari, chiruți, sa­vi­tești, țuțuieni, flori, bugegi, onofrei, ioli, coci, jalbe, rotari, odobești, udișteni, si­mini și ce mai găsiți dumneavoastră prin cămară că, doar se-nțelege!, pentru așa o capodoperă vă trebuie multe in­grediente; în final, creșteți temperatura la 220 de grade și lăsați totul acolo vreo șase ani, numai cît să nu se ardă.

Poftă bună!

Alex SAVITESCU