Cum s-au descusut femeile

Invitat de către conducerea Uni­ver­sității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iași, pentru a susține o conferință în Aula Magna a UAIC, scriitorul Dan C. Mihăilescu a vorbit, începînd cu ora 14.00, despre ro­lul femeii în creația literară autoh­to­nă, într-o prelegere intitulată „Muzele scri­itorului român”.

Pe un ton relaxat și plin de umor, criticul care nu are „pretenții la nonbanalități și nonoriginalități” a încercat, timp de o oră, să deslușească natura femininului în scrierile de la noi, fără a dori să facă însă „geografie literară”. De la fe­meia angelică, pînă la cea dră­ceas­că și dură, care stă doar în prim plan și „mișcă intrigi”, scriitorul nu a ratat nici o figură feminină marcan­tă a lite­raturii române.

„Muzele scriitorului român” s-au născut dintr-o „provocare superbă” – un proiect european la care au participat 20 de țări, fiecare cu imagi­nea sa simbolică. În acest context, criticul literar a ales să redea „o Românie prin femei, pe care să o numesc «De la Coroana Regală, la Cercul Polar»”. Astfel, au prins contur trei tipuri feminine pregnante, care reprezintă „dimensiunea exemplară a forței morale la români”: cas­telanele – „un grup de femei pe care nu prea le băgăm în seamă, dar care sînt de o putere extraordinară” – re­prezentate de figuri centrale precum Regina Maria sau Marta Bi­bes­cu; țărăncile, reprezentate de A­ni­ța Nan­driș și Elisabeta Rizea, și „sîngele albastru, intelectual”, purtat de Alice Voinescu, apreciată de scri­itor drept „o imagine clară a su­fle­tului ro­mâ­nesc”.

În final, Dan C. Mihăilescu a explicat motivul pentru care a fost scris volumul „Cărțile care ne-au fă­cut oameni”, lansat cu prilejul acestei conferințe alături de volumul „Și așa mai departe?”: „am hotărît cu Pleșu și Liiceanu să facem o carte cu 20 de tipi importanți din literatura ro­mâ­nă, care să vorbească despre cărțile lor. Și mă bucur că nimeni nu s-a dat firoscos”. Pe un ton dojenitor, acesta a ținut să precizeze și faptul că „eu nu îți pot recomanda cărți decît dacă îți știu ADN-ul”.

Sub pretextul că „nu trebuie să luați în serios jucăreaua mea, deoa­re­ce e o experiență ludică, un preludiu spiritual”, Dan C. Mihăilescu și-a încheiat discursul în aceeași no­tă umoristică, invitîndu-i pe cei din sală „să ne considerăm satisfăcuți”.

Elena GHERASIM