Cum a apărut arta la metru

Pastila de după Niciun comentariu la Cum a apărut arta la metru 10

O lovitură ca un tunet izbi ușa la­bo­­ratorului întunecat. Speriați de ra­ze­le de lumină care pătrundeau cu greu de afară pe după corpul gras, gîndacii s-au ascuns imediat în găurile lor reci și umede din ziduri. Regizorul, o na­mi­lă de om cărînd două discuri mari și groa­se în spate, păși în încăpere.

Dibui un întrerupător. În mi­jlo­cul ca­merei, deasupra singurului birou pîl­pîi un bec fumuriu, cu sticla opacă. Su­focat de o gîfîială sacadată, Regizorul se apropie de masa groasă de lemn, un­de trînti cele două bobine de metal. Zîmbi cu cei cîțiva dinți înnegriți, fe­ri­cit că terminase fil­mă­rile pentru cel mai bun film din istorie, urma montajul. Zîm­betul i se trasnformă într-un rîn­jet înfundat, apoi într-un hohot care cu­­tremură tot laboratorul. Masa se clă­­ti­nă și una dintre bobine căzu pe po­dea­ua de asfalt și pelicula de film, sensibi­lă, se răs­firă fîșîind și se rupsese pe a­locuri. Rîsul i se tăie imediat de un tu­șit speriat și Regizorul făcu un efort să se aplece peste burta umflată ca să-și ridice prețiosul material.

Privi bucățelele de peliculă de lun­gimea unui cot cu ciudă, dar, imediat, îi veni o idee strălucită: nu va monta, nu va tăia nimic. A­di­că va tăia totul. Bă­gă filmul sub cutter-ul vechi și, pe mă­sură ce derula pelicula de pe rolă, a­păsa lama la fiecare zece secunde, a­du­nînd pe podea o grămadă de bucle cu marginea perforată. Ochii îi luceau și gura îi saliva a plăcere. Cînd termi­nă cu ambele bobine, se repezi cu adorație în mormanul de surcele și în­ce­pu să le amestece, ca pe-un aluat. Cel mai bun film din istorie va fi o con­tinuita­te de cadre unite între ele de mî­na sor­ții, fără amestecul plictisitor al minții. Extaziat, izbucni din nou în­tr-un rîs pe care nu-l mai putea opri. Ho­hotul a încetat odată cu inima lui, ca­re nu i-a mai suportat gretatea. Fu gă­sit peste cîteva zile, turtind cu corpul greoi onduleurile de film. Iar ceea ce a lăsat în urmă n-a fost niciodată cel mai bun film din istorie, dar cu siguran­ță a fost cel mai lung.

Anastasia CONDRUC

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top