Cu gîndul spre trecut

=În fiecare zi ne trezim undeva pe la prînz și spunem că „azi” schim­băm, reformăm și revoluționăm. Că a­șa nu se mai poate și trebuie nu­mai­decît îndreptat ce generații în­tregi înaintea noastră au avut grijă să strice. Și lenevim așa, vreo două-trei ore, întinși în pat, contemplînd la straș­nicele idei dezbătute cu o noap­te în urmă, mai adormim puțin, să nu cumva să plecăm obosiți la noile dezbateri și, pe la amiază, cînd din nou ne deșteptăm, sîntem gata de lucru.

Facem un duș și-n continuare, con­templînd, ne umplem de mîn­dri­­e, energie și aparentă voință. Știm că odată cu noi va veni schimbarea și par­că de-odată apa-i mai caldă, fa­ian­ța mai albă și săpunul mai frumos mirositor.

Totul pînă ajungem în cîrciumă, lo­cul unde-n fiecare noapte ne a­du­năm să facem Revoluția. În­ce­pem cu cîte-un rînd de bere și co­men­tarii asupra dictaturii.

La vin, cum era de așteptat, de­ve­nim me­lancolici, ne amintim de Alecsandri, Bălcescu și Ro­setti, cei care ne-au inspirat să ne-ntîlnim azi aici. Apoi urmează romul și votca, iar lucrurile devin ceva mai se­ri­oa­se: revolte, mișcări de stradă și răs­tur­narea regimului. Și tot așa, pînă ne prinde dimineața, somnul și ră­coa­­rea, cu greu ne facem drum că­tre ieșire. Pînă la urmă nu reușim să răs­tur­năm decît vreo două mese și cî­­te­va scaune, dar măcar am avut par­te de încă o noapte de discuții proli­fi­ce cu care sigur mîine vom începe Revoluția. Dar pînă atunci, să dor­mim, să mai visăm o noapte la idea­luri mărețe, Bălcescu, Rosetti și Alecsandri.

Pentru că și de la mesele lor noc­­turne se ridicau, demult, principii și idei mărețe. Păcat că, de-aici, doar aburi de alcool și-un eventual re­gur­gitat.

Ioan STOLERU