Soluții la minut

Odinioară, mai ales cei bogați, își lăsau în Podu Roș, în treacăt și nesiliți, banii și chiar averi întregi pentru plă­ceri vinovate care se ascundeau după perdele roșii. Acum, aici se desfășoară o altfel de industrie, care pe mulți îi tî­rîie spre o viață pe datorie. Ama­ne­tu­ri­le sînt așezate în rînd, la mică distanță unul față de celălalt și mai toate se în­vecinează cu un magazin second hand, cu o sală de jocuri sau cu un sediu de schimb valutar.

E un amestec pestriț și bun pentru buzunare ușoare, care te chea­mă parcă să îți dai și ultimul chior, pe care abia l-ai luat de pe un inel de aur pe care l-ai primit la majorat sau de pe o pereche de boxe achiziționată cu puțin timp în urmă. De preotul zgribulit, care așteaptă donații împietrit pe un scaun, lîngă toneta cu covrigi, cu o bu­cată de carton sprijinită de sutana spă­lă­cită nu se sinchisește nimeni, nu au mai rămas bani.

„Sper că nu ești prea îndatorată cui­va, că pe ăsta nu pot să îți dau mai mult de 50 de lei nici cu toată muzica ca­re o ai pe el” îmi spune cu vădită în­gri­jorare „Andy – agent de vînzări”, după ce a măsurat din ochi mp4-ul pe care vreau să îl amanetez. „Alături mi-au zis ceva de 70 de lei”, revin eu cu o insistență. „Noi îți dăm mai mult timp să vii să-l scoți. E mai bine și pentru tine și pentru noi. Că în general rămîn multe lucruri după care nu se mai în­toarce nimeni. E nasoală treaba, ce să-i faci”, îmi mai explică Andy, a cărui expresie îmi spune că este obișnuit cu „situațiile urgente”. Aici, la „Moment credit – soluția ta de mo­ment” totul pare gîndit în favoarea celor strîm­torați, de­oa­rece pe lîngă comisioanele „MICI, mici, mici” există și oferte speciale, pentru „clienții fideli”. Și cel de la ghi­șeul alăturat știe asta, pentru că și-a a­dus unitatea de la calculator după care se va întoarce „imediat cum iau bur­sa, că am mare nevoie de ea”.

Peste stradă, gusturile se rafinează și de la „produse electrocasnice, electronice și diverse”, pe rafturile de la Tony Gold sînt expuse, în cutii pre­ți­oa­se, de catifea, cercei, coliere, inele și ceasuri care încă de la intrare par mai scumpe decît îți poți permite. Aerul cald, luminițele aurii, suporturile de bi­juterii învelite în satin, imitațiile iefti­ne de pietre prețioase împrăștiate printre gajurile din vitrină și o figurină de Moș Crăciun care zace lîngă un vas de por­țe­lan transformă încăperea într-un sa­lon de domnișoară bătrînă. Și de data asta stau la rînd, pentru că la ghișeu se află o doamnă spoită cu aur, care a ve­nit să vadă „Ce mai aveți nou?”.

Nimeni nu iese din ama­net la fel, fie că lasă ori din ne­ca­zul altuia achi­ziționează ceva, deși loc de toc­mea­lă nici aici nu e.

Elena GHERASIM