Doar atît poți să dai din cap?

Jumătate dintre cei veniți au dat doar din cap, iar cealaltă jumătate și din plete. Fiecare a băut măcar o bere, iar dacă nu, a tras la doza aproa­pelui său. În perioada 1– 5 decembrie, festiva­lul „Rock’n’Iași” a adunat cîteva mii fanii la Casa de Cultură a Studenților. Alternosfera, Coma, Rava și Les Elephantes Bizarres au fost „motive ca să vii în Iași”, vorba organizatorilor. S-au făcut sute de poze și s-au golit tot atîtea doze de bere, iar pe balconul care dă în Fundație s-a fumat ca în băile de liceu.

Dacă, în general, un festival de mu­zică vine cu o scenă pe care urcă rînd pe rînd fiecare trupă care vrea să zică ce­va, de data aceasta formațiile au jucat un ping-pong cu metaliștii, plimbîndu-i dintr-o parte într-alta a să­lii.

„Acum mai fac ăia o piesă și în­dată intră băieții de la MAT”, spune un vasluian cu o doză de Redd’s în mî­nă. Nici nu a apucat bine să-mi spu­­nă asta că a și fugit în capătul ce­lă­lalt de sală să prindă loc în față cu gîn­dul că poate „o punem de-un pogo la ăș­­tia”. Apoi, cu atitudinea lui de om care știe toate piesele, încearcă să a­gațe o tipă machiată în stilul gotic. Doar că atunci cînd parfumul lui a a­juns la domnița cu te­nul alb, ea s-a scuzat că pleacă la baie și iese pe balcon la o țigară.

In primele seri, piese ca „Dru­muri de noroi”, și „Cîntă-mi po­ves­tea” nu au lăsat loc nici măcar pentru un ac în cartierul rockerilor.

Înainte ca sala să fie „Alter­no­crazy”, în a doua repriză de concer­te, pe scena din dreapta solista trupei „In­fected Rain”, Elena Cataragă a a­tras multe priviri cu mișcările ei lan­gu­­roase. Cu dreduri blonde și un ma­iou mulat pe bustul mare le-a făcut ge­­loase pe prietenele băieților care căs­­cau ochii la scenă și nu mai auzeau nici muzica. „Bă, tu vezi cum arată? Doam­­­ne, aș lua-o aca­să acuma”, stri­gă David de pe balcon, uitîndu-se prin două rînduri de geamuri la cea care nu cînta mereu tocmai feminin.

După „tipa aia tare”, cum i-a zis Da­vid, au urmat moldovenii care  s-au întors la cele patru bis-uri de-anul trecut la FeStudis. „Ne omoară în sea­ra asta. Tu ești nebun? Stai să vezi cînd dau ăștia drumul la chitară și începe ăsta să cînte «Închisoarea al­bă», sare sala în aer”. Cu toate că n-au cîn­tat ce a așteptat rockerul de lîngă mine pe jumătate beat, sala a luat foc de la primele cuvinte ale solistului.

Gummy bear, doar o strategie de comerț

În următoarea seară, Coma s-a lă­sat mult așteptată. Andrei, un punker dintre cei prezenți, a închis ochii pentru cîteva minute și și-a dat capul pe spate la „Cîntă-mi po­vestea”, de par­că ar fi intrat în transă și, deodată, și-a revenit brusc la zbenguială. Tot atunci a lo­vit-o și pe Ale­xandra cu mîi­ni­le lui care zburau ca la un exercițiu de înot, dar „cu prostul nu te pui”, și-a dat ea seama după care a în­ceput să se zbîn­țuie luată de valul plo­ilor care nu mai veneau.

Cristina nu a mai avut răbdare să apară „starea de inconștiență” și a plecat acasă pentru că a doua zi avea „treburi”. Aproape că nu a impresio­nat-o nici un nume de pe afișul de la intrare, dar a mai avut răbdare „de plictiseală” și cînd cineva dădea prea violent din cap își făcea cruce, nu că ar fi ajutat-o asta acolo.

Tot în ultima zi a festivalului, a cîn­tat și „gummy bear”. Varianta pal­pa­bilă a ursulețului care a strîns zeci de milioane de vizualizări pe You­Tube purta un costum dintr-un material flaușat albastru care parcă cerea un Persil. Avea o „codiță” de-un lung de palmă, iar în brațe avea spînzurată de gît o chitară cu care îi ducea la extaz pe cei mai mulți dintre agitații de lîngă scenă. Era solistul de la Dance Trau­ma. Mă uitam la cel din stînga mea și cînd m-a pufnit rîsul mi-a zis că, „de fapt, costumul e o strategie de marketing”, după care a rîs și el zgomotos.

După ce și ultima formație a părăsit scena, în sală n-au mai rămas de­cît cî­țiva rockeri obosiți care încă mai fre­donau că „wamintirile” îi chi­nuiesc.

Victor ILIE